RSS Feed

Depresia, boala secolului

vezi toate articolele de
13 Aug 2010 la 02:03 17 comentarii 3700 vizualizari.

Depresia e un ritual. O afirmaţie care pare dura la prima vedere şi greu de acceptat.  Si totuşi îţi prezint argumente.

Nu poţi să ai o emoţie pur şi simplu. Trebuie să faci ceva pentru asta.

Să luăm în calcul afirmaţia: Sunt deprimată!

Scuză-mă te rog, pot să vin cu o completare? Ceea ce vrei să spui e că acum practici  ritualul numit depresie, nu? Emoţiile nu înseamnă identitate. Prezenţele emoţii nu te fac să te simţi aşa cum vrei. Depresia este legată de repetitivitatea gândurilor toxice, aşa că dacă credeai că ai probleme de natură psihică, te-ai înşelat. Antidepresive? Ce folos?

Tratamentul e la îndemâna ta şi tine de controlul gândirii. Care sunt tiparele gândirii care te definesc? Care e percepţia ta asupra vieţii?

În secolul în care trăim te confrunţi din ce în ce mai des cu anxietate şi depresie. De câte ori ai scris la sfârşitul zilei despre ce ai simţit într-o zi?

Îţi spun, e magie în scris, mai ales dacă ţi-e teamă să îţi pui pe tavă simţămintele.

Cei care suferă de anxietate în general se confruntă cu depresia. Momentele în care simţi că mintea îţi e copleşită, te umpli cu gânduri înspăimântătoare, palpitaţii, ameţeala confuzie sunt terifiante.

Te simţi atât de obosită. Nu ai poftă de mâncare. Plângi. Te întâlneşti cu schimbări de greutate şi dificultăţi în concentrare şi somn. Probabil, crezi că tu eşti singură victimă, însă nu eşti.

La un moment sau altul toate avem probleme cu depresia. Sperăm că medicamentele ne pot scoate din acest labirint de durere însă de multe ori ele nu ai nici un sens.

Depresia nu are vârsta, indiferent că ai 17 ani sau 80, meriţi să te tratezi. Ca orice emoţie depresia şi anxietatea reprezintă efectul modului în care percepi lumea.

O dată cu modificarea comportamentului poţi să-ţi modifici modul de gândire. Tratamentul pe termen lung nu implică medicamentele.

Anumite personalităţi sunt predispuse depresiilor. Acordă maximă atenţie următoarelor trăsături. Chiar dacă suferi sau nu de depresie, cu toţii ştim, că e mai simplu să previi decât să combaţi.

Dacă eşti perfecţionista, ai tendinţa să exagerezi, eşti negativistă, ipohondra, e în regulă, poţi să admiţi acum. Nu ne aude nimeni, eu te înţeleg, nu e vina ta, sunt până la urma ideile inoculate în mintea ta, viruşi pe care i-ai prins în drumul tău prin viaţă. Ce nu admit însă, este stagnarea ta chiar şi după conştientizarea acestor lucruri. Eu ştiu care e potenţialul tău, pentru că am trăit aceasta resuscitare.

Primul salt pe care e necesar să-l faci este cel de la negativism la creativ. Potenţialul tău este enorm. Am fost acolo, prinsă în capcana depresiei şi astăzi îţi ofer soluţii pentru a o combate. Tu alegi ce vrei face cu aceste informaţii.

Cele mai mari temeri ale depresivilor

Mi-e teamă că am să mor

Mi-e teamă că o să-mi pierd minţile

Mi-e teamă că mă voi face de ruşine

Mi-e teamă că cineva va afla, mă va vedea şi sunt înspăimântată

Mi-e ruşine pentru mine şi mi-e ruşine pentru ceilalţi

Dacă aceste gânduri îţi populează mintea, ştiu exact ce simţi. Pierderea certitudinii este cea mai mare problemă a ta. Tragi cu dinţii să păstrezi controlul pentru că altfel lumea ta se zguduie.

Vrei să ai control asupra vieţii trăite

Vrei să ai control asupra celorlalţi, vrei să ai control asupra modului în care arăţi, a modului în care te simţi. Draga mea, adevăratul control vine din autocontrol şi încrederea pe care o ai în propria persoană. Dacă eşti negativistă, foarte bine, căci vei avea progrese majore. Sistemul şcolar nu s-a ocupat de aceste lucruri, nu te-a învăţat cum să faci faţă stresului vieţii. E normal să nu ştii cum să înfrunţi spirala stresului şi sa te simţi copleşită.

Ne e din ce în ce mai teamă să vorbim despre ce simţim, despre ce gândim pentru că ne temem de ce se va crede despre noi.

Îţi întind mâna mea, şi te sprijin pe acest drum. Hai să facem un inventor al atitudinii.

Inventarul atitudinii

Ai aşteptări realiste de la tine şi de la ceilalţi?

Eşti perfecţionista?

Eşti o victimă care joacă jocul vinei?

Te simţi vinovată când trebuie să spui nu?

S-ar putea ca anxietatea să fie una din emoţiile care te copleşesc sau poate chiar depresia.

Ţi-e inconfortabil să vorbeşti cu ceilalţi, ştiu, însă aici nu ne aude nimeni.

Poate că te-ai izolat de restul lumii însă nu te izola de cuvintele mele. Te poţi simţi tristă, izolată, poţi simţi că nu aparţii de restul lumii e în regulă. Dincolo de realitatea aceasta care pare înfiorătoare, eu te iubesc indiferent ce ai face. E momentul să laşi garda jos şi să fii onestă faţă de mine, pentru că eu nu sunt decât proiecţia propriei tale persoane.

Şi eu ştiu cum e să îţi lipsească stima de sine, certitudinea, ştiu cum e să nu te simţi valoroasă şiş a îţi doreşti să nu se creadă ceva rau despre tine.

Ştiu cât de mult îţi doreşti să te simţi confortabil cu tine. Te obsedează gândurile, îndoielile.

Ştii ce mai ştiu? Că eşti o actriţă extraordinară. Presiunea ins aţe doboară şi fie că îţi place sau nu trebuie să scoţi această presiune la iveală. Acum poate că o vezi că pe o deficientă şi că oamenii vor crede că ai problem psihologice dar lasă-mă să-ţi spun un lucru.

Preconcepţiile despre bolile mintale, etichetele nu-şi au rostul în cazul tău. Eu ştiu că eşti mai mult decât femeia care se lăsă pusă la zid de aceste prejudecăţi,. În plus depresia este o boală a sufletului, nu are nimic de a face cu bolile mentale.

Când te vei deschide şi vei vorbi despre ceea ce simţi ai să fii surprinsă că alţii rezonează cu tine.

Cât ai de gând să te mai ascunzi? Vrei să ajungi la urgenta înainte să fii cine eşti cu adevărat? Oamenii care merită să rămână în viaţa ta, se vor tria, pentru că ei o vor prefera pe femeia adevărată, autentică nu pe cea pe care o afişezi în lume, ascunsă după zeci de măşti.

6 paşi pentru a opri panică

Anxietatea şi depresia apar ca stări de spirit insotite adesea de simptome ale corpului.

Răspunsul de adrenalină apare atunci când noi percepem un pericol. Corpul tău reacţionează la pericole sau mai bine zis la ce percepe a fi un pericol.

Stresul poate fi intern sau extern. Ai un motiv să te panichezi când pericolul e real, însă dacă te gândeşti că pericolul poate apărea nu adopţi cea mai bună strategie.

În moment de anxietate tehnicile de dialog intern m-au ajutat mereu. Am observat că poţi alege dialogul care te împuterniceşte în loc de cel care te conduce spre panica şi anxietate.

Nimeni nu moare de la anxietate. Dacă gândeşti că spitalul e un loc sigur pentru tine, gândeşte-te dacă nu cumva este pentru că aşa îl percepi tu. Am descoperit că atâta vreme cât te concentrezi pe cum să treci peste o anumită situaţie în loc să te concentrezi asupra  motivului pentru care se întâmplă, emoţiile se schimbă vizibil.

Îţi împărtăşesc 6 paşi pe care îi poţi urma atunci când eşti cuprinsă de anxietate şi panică. I-am urmat şi eu şi au avut efecte miraculoase. Nu spun că e necesar să avem aceeaşi strategie însă nu te costă nimic să încerci.

  1. Recunoaşte că te simţi anxioasa, accepta sentimentele pe care le ai
  2. Dă-ţi voie să te simţi anxioasa
  3. Respira pentru 60 de secunde numărând în gând
  4. Foloseşte dialogul pozitiv. Va trece. Totul este sub control, nu mă va răni. E doar anxietate.
  5. Menţine-te ocupată. Foloseşte această energie pentru a face ceva. Nu sta. Aleargă, plimbă-te, distrage-te de la ce simţi.
  6. Foloseşte umorul în modul în care te simţi. Încearcă să-ţi dai seama ace te deranjează. Nu e mare lucru. Poate e un conflict cu care nu vrei să te confrunţi, un gând înspăimântător sau poate e programul de televiziune la care te-ai uitat aseară. Râzi de cât de periculos ţi se pot părea la un moment dat aceste lucruri simple.

E nevoie de timp şi practică însă singura modalitate prin care poţi opri panica şi anxietatea este să le experimentezi şi vei vedea că nu au puterea să-ţi facă rău. Nu e nevoie să fugi. Eşti într-un loc sigur.

Daca vrei sa descarci cele 2 materiale gratuite scrise de mine: Arta Feminina a dragostei-Ingrediente si otravuri si Cum sa-l pastrez langa mine( un material despre nevoile individuale ) intra pe www.artafeminina.ro

Urmăreşte-ne pe Facebook şi pe Twitter
 


Etichete: ,


17 comments
  • 1

    “Ceea ce vrei să spui e că acum practici ritualul numit depresie, nu? ”

    Depresia nu este un moft,e o boala,una foarte serioasa.

    Fac pariu ca ti se pare de prost gust sa-i spui cuiva de exemplu:”Ceea ce vrei să spui e că acum practici ritualul numit cancer, nu? “

  • 2

    ~~~~Tratamentul pe termen lung nu implică medicamentele.~~~ Cine se incumeta la un “tratament pe termen lung” :) cand cuprinsa de gandurile negative spune : ” orice sa scap cat mai repede ” :)

    Putin cam “teleshopping” ceea ce-ai scris Cristina…

    Am gasit numai metode de “prevenire”. … Un om depresiv( pentru ca si barbatii cad in asa ceva ) din pacate pentru el nu mai sta sa ‘trateze pe termen lung” Acel om CADE secerat de gandurile negre care-l coplesesc . Ganduri care vin ca un tavalug.

    Omul ala se uita disperat in jur si cauta o salvare. NOI cei de langa el, trebuie sa stim ca are o problema.Privirea , gesturile, gandirea lui / ei trebuiesc “citite” in fiecare zi.

    Daca nu avem grija de noi… ajungem , din pacate pentru toti cei din jur , la asa ceva.

  • 3

    Of, Doamne, iar?!!!

    Nu am studii de psihologie, dar pana si eu stiu ca depresia nu e o emotie!!!

    “Depresia e o boala a sufletului” – ce e sufletul, in acceptiunea psihologiei, Cristina Miculete? Pe ce se bazeaza, stiintific vorbind, opozitia suflet-mental pe care o sugerati aici?

    Vai de capul celor care citesc si cred bazaconiile astea semidocte!

  • 4

    @ Daniela ce am vrut sa spun este ca oamenii care sufera de depresie nu trebuie sa se identifice cu ea, ci sa stie ca acesta este un ritual, pe care il practica inconstient. Normal ca nu este un moft, si ca nu alegi sa intri in depresie. Cancerul este o boala care , in unele cazuri nici nu se poate trata, eu zic ca e un pic prea mult sa facem o asemenea comparatie insa am inteles ce ai vrut sa spui. Asta am vrut sa scot in evidenta in expresia respectiva, ca depresia se leaga de anumite gesturi repetitive pe care le facem si va urma o contnuare a acestui articol in care voi explica mai bine ce inseamna. @Mierea Naturala M-am exprimat gresit, ce am vrut sa spun a fost tratament care are efecte pe termen lung. Medicamentele au un efect ”local” sa-i spunem asa, temporar si doar amelioreaza sa-i zicem pe moment starea. Va urma o continuare a acestui articol in care voi scrie si despre metode pentru a scapa e depresie. Uneori nu putem sa ”citim” ce se intampla cu cei din jurul nostru pentru ca aceasta boala, este inselatoare iar depresivii stiu sa fie buni actori.In afara de asta, unii oamenii isi indeplinesc negativ anumite nevoi, prin acest ritual, pentru ca e singurul pe care il cunosc. Suna un pic ciudat, stiu, insa o sa explic mai bine ce vreau sa spun in urmare. @Nora Draga mea, nu stiu daca ai sau nu , studii in psihologie, insa depresia chiar este o emotie foarte puternica, o stare cum vrei sa-i spui si ca ea reprezinta o boala a sufletului e adevarat, pentru ca este una negativa. Denumirea pe care ai auzit-o de boala a sufletului se referea la faptul ca nu e boala psihica si ca nu ai nevoie de psihatru si medicamentatie sa scapi de ea. Nu cumva cand esti deprimat, te simti intr-un anumit fel sau cum altfel poti sa decizi daca esti deprimat sau nu? La un moment dat ea ajunge o stare de spirit si este intr-adevar un dezechilibru la nivel emotional.Ca uneori ea apare ca o secventa a reprimarii altor emotii negative este adevarat si asta. Draga Nora, avand in vedere ca nici macar nu cunosti subiectul in totalitate si m-ai combatut cu o expresie pe care ai auzit-o la televizor, cred ca raspunsul tau nu e chiar obiectiv.

  • 5

    Depresia ESTE o boala a sufletului. Afirmatia, desi cumva metaforica, este adevarata. Exita insa o problema cu remediile enumerate: ela ar pute afi gestionate, normal, cu ceva vointa si perseverenta de cel/cea care nu este afectat de depresie. Insa celui depresiv ii sunt afectate tocmai vointa, capacitatea/disponibilitatea de a fi perseverent, capacitatea de efort, evaluarea obiectiva a starii proprii, etc.

    So, ce-i de facut? A se vedea si seria de materiale “a venit urata” – courtesy prof. M. Miroiu

  • 6

    Ce expresie auzita la tv? Am folosit expresia dvs. Dvs. ati zis ca depresia e boala sufletului.

    Cat despre identificarea depresiei cu o emotie – pe care tot dvs. ati facut-o – e total neadecvata stiintific. Eu una stiu ca emotia este raspunsul imediat, necontrolat, la un anumit stimul. Si poate fi pozitiva sau negativa. Caracterul ei e dat tocmai de faptul ca e temporara, de scurta durata. Dvs. se pare ca nu cunoasteti un aspect de baza! Altfel nu ati comite atatea inexactitati. Depresia este o stare de durata.

    Si n-as fi nici atat de categorica in privinta respingerii din start a interventiei psihiatrice sau a administrarii de medicatie. Depinde de cat de grava e. S-ar putea sa ma insel, dar exista si situatii cand depresia are cauze fizice. Care nu se pot remedia prin “positive thinking”. Am senzatia ca minimizati gravitatea acestei tulburari.

    Daca atingeti subiecte atat de delicate (multi depresivi au tendinte suicidare), macar faceti-o in cunostinta de cauza si stapanind terminologia adecvata. E prea grav subiectul ca sa-l bagatelizati asa.

  • 7

    din cate stiu eu, depresia are mai multe cauze: biologice, psihologice si sociale. articolul de mai sus asuma total inadecvat doar cauzele psihologice si sociale. si mai sugereaza, din nou total gresit, ca scaparea de aceasta maladie se produce fara ajutor extern de tip medicamentos. daca prima cauza si cea mai importanta, fara de care nu ar exista depresie, e cea biologica, adica un dezechilibru chimic la nivel cerebral, cum poate sa se vindece bolnavul fara tratament medicamentos? mie mi se pare un pic periculos sa nu tii cont de aspectul in principal biologic al acestei boli.

  • 8

    @Nora, poate daca vei consulta mai multe materiale ai sa constati ca depresia mai este numita si emotie secundara. Ceea ce simtim la inceput, este emotia primara, iar la ce conduc aceste emoti este cea de-a doua. Sa dam un exemplu. Sa spunem ca simti deznadeje, teama, singuratate, izolare ai senzatia ca nu esti inteles. Toate acestea provoaca emotii care conduc la depresie, o alta emotie care asa cum am spus poate deveni o stare de spirit. Oare , sa fie depresia o stare de durata? Hai sa ne gandim putin. Sa spunem ca eu sunt deprimata si vine cineva si tot imi pune intrebari si isi propune sa ma agite. Instant pot trece de la depresie la furie. Depresia este o emotie temporara, insa prin repetarea acelorasi gesturi e normal ca mereu cadem din nou si din nou in depresie. Depresia se leaga in general de urmatoarele aspecte: Gandurile pe care le ai atunci cand esti deprimat, postura corpului si tonul vocii. Vei fi surprinsa sa vezi cum prin identificarea si constientizarea acestora la momentul cand esti deprimat, apoi printr-o alegere constienta de modificare a acestor 3 elemente poti sa iti modifici emotia. Si draga Nora, nimeni nu spune ca acest subiect nu este grav, dar oare ce vrem sa transmitem prin scris, gravitatea situatiei sau ideea ca oamenii ar trebui sa recunoasca aceasta stare ca si prim pas. Asa cum a spus Gogu, unii nici macar nu constientizeaza sau nu au vointa necesara pentru a apela la ajutor. Poate ca nu ai inteles exact ce incerc eu sa fac insa mesajul era ca depresia nu este o boala psihica, nu trebuie sa ne fie rusine sa acceptam ca avem depresii, e important sa lasam la o parte teama de a fi judecati de ceilalti, pentru ca deindata ce ne vom deschide si vom vorbi despre problemele noastre ne vom da seama ca nu suntem singuri. Prejudecatile in a merge si cere ajutor sunt legate de multe ori de confuzia intre psiholog si psihiatru si teama de ce va spune lumea. Indiferent ca vorbim despre ceea ce simtim cu un prieten sau cu un psiholog, ceea ce conteaza pana la urma este sa exteriorizam aceste sentimente, sa nu reprimam, sa nu ne izolam pentru ca ceilalti vor rezona cu noi. Asa cum am mai spus, aceste articol va avea o continuare in curand.

  • 9

    Niste chestii:

    1. depresia=boală a sufletului. “Depresie” e termen psihologic, “suflet” e termen cel mult filosofic, deci nu pre se pupă una cu alta.

    2. depresie=cancer. Da, de acord. Aşa cum depresia este incapacitatea psihicului de a face faţă situaţiilor negative, la fel şi cancerul este incapacitatea organismului (organului,ţesutului) de a face faţă influenţelor negative. La nivel diferit, depresia şi cancerul sunt asemănătoare. Una e situaţie psihologică, cealaltă e medicală.

    3. Merge fără pastile. Da, dacă e autoindusă, adică dacă nu e depresie ci doar o părere. Dacă însă e identificată de psiholog la nivel psihic şi deiagnosticată de psihiatru la nivel neuronal, atunci necesită medicaţie, respectiv stimulenţi neuronali şi inhibatori chimici ai funcţiilor anxioase. Deci e ori căcă, ori căcă. După ureche nu merge.

    4. Cei 6 paşi copiaţi dintr-o revistă glossy de gen “Cosmopolitan” sau “Femina” merg atunci când e doar o părere, şi se aplică în majoritatea cazurilor ne-medicale, adică e ceva de genul “cum să foloseşti zeama de corcoduşe când nu eşti constipat”.

    E bun articolul, numai că se potrivea mai bine la categoria “life” decât la “psihologie”. În rest, noi să fim sănătosi, că belelele curg gârlă ;)

  • 10

    @domnisoara viitor psiholog: nu e nicio rusine in a recunoaste ca suferi de depresie. uite eu sufar de ea de cand eram copil. la fel ca si de anxietate. sa sugerezi insa ca e vorba doar de o emotie secundara si ca daca constientizam acest lucru scapam de ea e insuficient. sa inteleg ca nu e nevoie de litium sau de zoloft pentru a scapa din infernul asta? ai curaj sa ii spui chestia asta lui Patty Duke, care pana nu a descoperit Litium-ul nu a reusit sa traiasca normal, desi era o vedeta si avea toate motivele sa fie fericita? si cum iti explici ca dupa ce a luat Litium in fiecare zi a devenit in sfarsit fericita si impacata imdb.com/title/../ eu inteleg ca ai senzatia ca prin studiile tale ai raspuns la toate problemele psihice, dar nu e chiar asa, altfel nu s-ar insista atat de mult pe nevoia imperioasa de tratament medicamentos.

  • 11

    @Habarnam: daca aparea la life, nu aveam niciun fel de obiectie. Pretentiile insa costa. Iar Cristina Miculete nu este doar o simpla autoare de materiale. Ea este practician. Or mi se pare impardonabila o pozitie asa de amatorista.

    Oricum, sincer vorbind, mi se par un pericol toate materialele astea de self help. Da, omul se poate ajuta si singur, insa pana la un anumit punct. Si mi se pare periculos sa induci astfel de idei.

  • 12

    Cristina…

    “Toate drumurile duc la…familie” sau anturajul in care se invarte acel om.

    Cu toata medicamentatia prescrisa si cu tot talentul psihoterapeutului , individul nu ramane izolat , traieste intr-un mediu. Daca acel mediu nu este in concordanta cu tratamentul totul se darama :) Consultatia in mod cert ca se poate face DOAR individual. Dar si la consultatie se ajunge in urma unor “semale” trase de cei cu care convietuieste. Nu stiu…. si-a pierdut catelul si nu si-a mai putut revenii din socul avut. Mult prea multe certuri in jurul individului poate duce iar la un “dignostic” de genul asta.

    Sunt nenumarate motive :)

    Cum spuneai si tu teama , singuratatea , izolarea trebuiesc “sterse” doar cu ajutorul celor din jur. Ma gandesc foarte serios , si-am inceput deja ” munca ” , la acomodarea copilului cu “sosirea” pe lume a fratiorului. Dintr-o data in lumea ei , fara a o intreba cineva daca-i convine sau nu , apare o alta persoana. O persoana care capteaza mai multa atentie, are mai multe ‘beneficii” si pooc se naruie .lumea.Crezi ca la varsta aia are timp de tratamente :) ?

    Sunt lucruri care trebuiesc facute cu rabdare, delicatete (aici d-aia sunteti voi Femeile) . Daca incalci aceste “reguli” poti distruge o VIATA. :)

    inca un exemplu si ….pace

    O autoare ( ca tine ca oricare alta ) scrie zi de zi , pe diferite teme …primeste niste comentarii de te doare capul. Se simte singura , neajutorata. Cat mai are pana la depresie :) …un singur pas :) Cum se “trateaza” ? :) Prin cei din jur cred eu Cristina.Nu are timp de tratamente , nu are timp de “refacere”… isi ” trage putere ” din celelalte comentarii, din textele din care ea intelege ca-i citita. :)

    In lumea asta haina mai Cristina , cine crezi ca se mai uita la cei din jur. Cine crezi ca mai are interesul de-a da macar un telefon pe saptamana sa intrebe: ” Esti bine “..si sa “citeasca” in vocea celuilalt daca spune sau nu adevarul :) .

    Suntem o tara de depresivi , iar tratamentele, indiferent de durata..sunt ineficiente :)

  • 13

    Niste mentiuni: 1. Eu nu sunt psihoterapeut iar ceea ce fac eu se foloseste de psihologia practica si NLP( tehnicile de programare neuro-lingvistica). Acceptiunile sunt puitn diferite. 2. Eu nu am spus ca oamenii se pot neaparat ajuta singuri si daca observati am scris ca nu e o rusine sa ceri ajutor. 3. Cand am spus depresie-boala sufletului am vrut sa fac distinctia intre o boala psihica si una care nu face parte din aceasta categorie.Bolile psihice adesea nu se pot trata, insa depresia se poate. E adevarat ca in urma depresiei au loc niste modificari la nivel neuro-chimic insa de cele mai multe ori aceasta este ordinea, adica modificarile apar in urma depresiei nu depresia in urma modificarilor.Sunt si cazuri insa cand e invers, intr-adevar. 4. Am spus ca atunci cand constientizezi si admiti ca ai depresie ai facut un prim pas nu ca te-ai vindecat. Personal am vazut cum actioneaza aceasta metoda mai noua de programare neuro-lingvistica si de aceea am incredere in ea. Este pana la urma tot o metoda de psihoterapie care se axeaza pe schimbarea rapida si pe solutii. Litium in fiecare zi? Ce se intampla cand nu mai iei Litium in fiecare zi? Nu cunosc cazul, recunosc, insa sunt curioasa si am sa ma documentez. Medicamentele nu trateaza ci reduc simptomele. E ca si cum ai o masea cariata si te doare, iei un algocalmin fiole, ti-a trecut pe moment, insa pana nu mergi la dentist problema nu va disparea. Sper ca s-a inteles analogia. Ceea ce am prezentat eu mai sus sunt 6 pasi pentru a opri panica si chiar sunt pasi prezentati intr-un program special in Statele Unite , program special conceput pentru a combate depresia si anxietatea. Eu una nu sunt adepta medicamentelor insa daca imi spune cineva ca a luat medicamente o luna si s-a vindecat de depresie, fara orice alta actiune, eu ma inclin. Controverse exista si intre psihologi. Ceea ce eu am postat aici nu are cum sa fie complet. Sunt extrem de multe informatii in legatura cu acest subiect si cazuri si cazuri care poate se rezvolva in mod diferit. Ideea transmisa este ca indiferent de varsta, de gravitatea depresiei si metodei pe care fiecare o alege, e important sa tratam. Asa cum am spus, informatiile sunt un rezumat dupa consultarea unor materiale special concepute pentru combaterea depresiei si anxietatii. In ceea ce priveste medicamentele, eu personal, nu sunt adepta nici macar a medicamentelor din farmaciile clasice ci mai degraba am incredere in cele naturiste.Dar asta e doar o parere. Plus, uneori bolile fizice sunt psiho-somatice, ceea ce inseamna ca deseori ne imbolnavim fizic cand avem de-a face cu o provocare psihica. Pana la urma creierul este ”centrul de comanda” al organismului nostru. Am mare incredere in potentialul uman si cred multi dintre noi am auzit , extrem de multe cazuri cand oamenii s-au vindecat prin puterea vointei. Medicamentatie sau nu, pana la urma nimic nu functioeaza fara o vointa puternica si o alegere responsabila din partea celui afectat. Ceea ce cred cu mare convingere este ca orice metoda aleasa pentru tratatrea depresiei ea functioneaza atunci cand crezi intr-adevar ca functioneaza.:) Si atunci, oare al cui e meritul? Al metodei sau al puterii sugestiilor? Parerile sunt impartite. Nu inseamna ca cineva are dreptate sau altcineva nu. Toti avem dreptate din punctul nostru de vedere. Repet: Parerea mea!

    P.S Fiecare articol contine atat informatii pe care nu le-am inventat eu, ci alti specialisti in domeniu cat si acceptiunea mea despre subiect. Si cred ca acest lucru este valabil pentru fiecare autor. E normal ca unii sa aprobe si altii sa se ocpuna acestor idei.Fiecare are propria harta mentala.

    Va doresc o zi frumoasa si va multumesc cand ma criticati constructiv. Numai asa, pot evolua!

  • 14

    @Mierea Naturala Ai dreptate, in cazul copiilor, parintii chiar trebuie sa fie atenti si sa observe ce se intampla la fiecare eveniment in viata lui, eveniment care il poate marca. Pana la urma si aceste depresii apar, in general in urma unor experiente de viata marcante si in principal atunci cand mai traim inca ancorati in trecut. Gandurile sunt cauza principala a emotiilor pe care le traim. Un simplu gand ne poate starni o emotie si de aceea uneori e bine sa fim constenti de lucrurile astea. Constientizand aceste lucruri, putem sa ne redirectionam gandurile, bineinteles, nu e simplu, insa cu antrenament putem ajunge sa eliminam gandurile negative care provoaca aceste emotii toxice macar partial . Mi-aduc aminte o poveste foarte frumoasa in care un batran statea si ofta rememorand anumite momente triste din trecut. La un momentdat nepotelul o intreaba pe mama lui ce poate sa faca sa il binedispuna pe bunic si mama ii spune sa mearga la el sa-l roage sa-i povesteasca cea mai mare nazadravanie pe care si-o aminteste de cand era copilul mic.Zis si facut. Copilul merge si il intreaba: ”Bunicule care e cea mai mare prostie pe care am facut-o cand eram mic?”. Bunicul s-a inseninat deodata la fata si a inceput sa-i povesteasca copilului. Dntr-o data se simtea mai bine.

    Ce vreau sa spun este ca printr-o simpla redirectionare a atentiei noastre putem sa petrecem mai mult timp experimentand emotii pozitive decat negative. Depinde pe ce te concentrezi.Putem sa-i ajutam pe ceilalti , provocandu-i sau invitandu-i la discutii care le trezesc emotii pozitive, subtil si in acest fel ii ajutam. In ceea ce priveste exemplul cu autoarele, daca persoana are bine inradacinat simtul personal nu va fi afectata de aceste comentarii. Va lua ce e mai bun de la fiecare, va intelege ca fiecare are dreptul la opinie si mai mult, are dreptate conform hartii lui mentale. O persoana cu o stima de sine crescuta poate face mult mai usor acestor provocari. Fiecare trage propriile concluzii pe baza experientelor de viata si a informatiilor pe care le-a acumulat de-a lungul vietii. Astfel fiecare parere putem spune ca e partial subiectiva pentru ca e trecuta prin propriul nostru filtru de perceptie. Eu nu afirm nimic din ceea ce nu am testat, am trait si eu o depresie puternica in urma cu cativa ani si nu m-a ajutat nimeni decat eu insami. Si nu era auto-indusa sau falsa, chiar nu ma puteam ridica din pat, si ma victimizam continuu. Consider ca fiecare experienta are lectia ei de viata si pentru mine acesta a fost unul din momentele in care am decis ca e momentul sa-mi asum responsabilitatea pentru ceea ce traiesc. Noi alegem si nu e un stereotip, este un adevar. Noi alegem daca traim in trecut sau prezent, noi alegem daca preferam sa ne cufundam in agonie sau actiona spre a depasi aceste momente.

  • 15

    va ajuta mafia din BOR sa va reveniti …

  • 16

    ~~~~~Ai dreptate, in cazul copiilor, parintii chiar trebuie sa fie atenti si sa observe ce se intampla la fiecare eveniment in viata lui, eveniment care il poate marca. ~~~~~~~

    iar in cazul parintilor , ( conform povestiri tale ) copii sunt cei care trebuie sa aiba o atentie deosebita. Odata cu inaintarea in varsta , parca ne intoarcem intr-o “lume a copilariei” iar subconstientul ne este cutremurat de orice suflet deschis la comunicare :)

  • 17

    Miculete,

    Nu le ai !

    În viaţa asta, nu e suficient să înveţi cursurile. Iei nota 10 dar nu faci nimic !

    E cazul tău.

    Nu am timp acum, dar dacă vrei, altă dată putem discuta.

    Dar nu cred că vrei !

Comentează

Pentru a aparea comentariul dvs direct pe site, trebuie sa va inregistrati, sau sa va logati daca aveti deja un cont.
Comentariile anonime vor intra in moderare


Pont: poti sa adaugi la comentariu fotografia ta sau o imagine care te reprezinta.
Nu trebuie decat sa introduci o adresa de e-mail valida aici si sa urmezi cativa pasi simpli.
Un film explicativ e disponibil aici


ATENTIE: Comentariul dumneavoastra poate aparea cu intarziere din cauza sistemului de cache.

RSS Postari pagina personala urmareste-i pagina de Twitter urmareste-i pagina de Facebook LinkedIn
Imi pierdusem cuvintele, literele si o data cu ele  pasiunea si misiunea mea in viata. Aveam doar  19 ani pe atunci, si un caiet plin de poezii, precum si cateva aparitii in revista scolii.
» citeste biografia

Cele mai comentate

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!

Cele mai vizualizate

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!


Ce fac prietenii tăi pe Pandoras

Ultimele comentarii

2012 2013 alegeri alex mazilu articol Artă bani barbati blog București campanie carte carti Chisinau cinema copii copil copilarie critica dragoste educatie familie Fashion femei femeie fericire film filme fotografie Franta frumusete imaginaţie inspirat instantanee interviu iubire Job lansare libertate literatura mare Mirela Retegan Moldova munca muzică oameni o fraza online o poza parinti parlament pasiune Paste Pdl plagiat politică post poveste poze psd publicitate razboi reclama revista români România sanatate scandal soare spectacol spot suflet timp top TV umor vara Very Happy Victor Ponta violenta

© 2010 - 2013 pandoras.ro, o marca F5 Realitatea-Catavencu. Toate drepturile rezervate.

Strategy & Technology: PUBLYO
Marketing & Sales: Q2M
Comandati acum o campanie publicitara pe acest site!