RSS Feed
Georgiana Asiminii

Pe dedesubt

vezi toate articolele de
19 Jul 2011 la 11:41 64 comentarii 1168 vizualizari.

Amatori de seriale cu psihologi și canapele moi, ne-am făcut chiar și serial propriu, românesc, perfect fotocopiat după rețeta HBO de peste mări. Privind ecranul, jumulirea ambalajului și investigarea conținutului ne plac mult; ne adulmecăm cu plăcere materia de studiu și ne mândrim cu empatia manifestată-n capătul telecomenzii. În fiecare din noi zace, aparent, un mic psiholog care poate spune cu precizie laudabilă ce are vecina ori fata aia de vis-a-vis, judecând după poziția cosițelor pe umăr ori dupa profunzimea oftatului și umezeala privirii. Cred că exagerez întrucâtva; ar fi fost ceva să se întâmple astfel. Dar nu, nu obișnuim să fim atenți cu adevărat la cei din jur. Și dacă mai murim din când în când de grija altuia, din diverse rațiuni (curiozitate cronică ori interes sincer), propriile minți ne sunt indiferente.

Cu cât adunăm mai mulți ani în spate, tindem să ne ignorăm sufletul și pasele sale, să ne burdușim pieptul de frustrări și cuvinte nespuse. Cam pe la anii când îi faci cu mâna adolescenței, când durerile existențiale și nu prea se pun  pe seama hormonilor, sufletul cade pe planul șapte, pentru o masă suficientă de oameni cât să-mi fie permisă generalizarea grosieră. Cu cât buletinul e din ce în ce mai de ținut ascuns în buzunar, accentul se blochează întâi pe școală, diplome necesare, dar inutile, pe găsirea unui loc de muncă, ca apoi să se mute pe casă, pe hrană, pe facturi, pe responsabilități, pe copii, pe griji, pe somn prost, pe mâncare, pe termene limită. Suntem tot mai nefericiți. Chiar fără să ne dăm seama. Luăm toate loviturile și neajunsurile by default, că „așa e viața”, „așa e lumea in care trăim”, „banii nu mai au valoare”, „bărbații-s porci”, „femeile-s curve” „lumea e nedreaptă”, „nu ai altă soluție”. Ghilimele le închin tuturor stereotipurilor de gândire cu care ne îmbrăcăm, spre a camufla frumos hibele personale.

Nu susțin filosofia de marginea bordurii, bazată pe aprecierea profundă a ceea ce avem, tradusă prin optimism notoriu și cu atât mai puțin  analiza în paișpe-șaișpe a vieții, folositoare plânsului de milă. Stupid people die happy. Se merita a reține ceva din acest panseu simpluț, de erou necunoscut, altfel, elaborat fără prea multă coacere. Totuși, pledez pentru responsabilitatea de a-ți asuma, când este cazul, faptul că lucrurile nu merg în viața ta. De a inventaria binele și răul, fiecare în boxa sa și de a te dezbrăca de dureri în fața cuiva. A cuiva și nu a tuturor. Când rotițele se cer unse, mergi la un psiholog. Nu îți cad fuduliile și nici flecurile de la tocuri. Bate la o ușă și deschide-te. Sau suntem din nou prea săraci pentru a fi măcar liniștiți, dacă nu fericiți? Nu avem bani pentru mofturi. Avem bani pentru haine și papuci, draperii, covoare, mobilă nouă, mașină, credite pentru orice și o sumedenie de alte briz-brizuri de tencuit și decorat corpul, casa și statusul social. Nu ne permitem însă să ne iubim noi pe noi. Încerc să pun reticența românilor fața de vizita la psiholog pe seama banilor, pentru că înțeleg că două-trei ședințe sunt cât jumătate din salariul multor bieți oameni loviți prea aspru de etajarea socială. Mai cred însă că mai mult decât banul, lovesc în dragostea de sine stereotipul și falsa judecată. Psiholog = psihiatru = doctor de nebuni = ce-mi trebuie mie = află vecinii = doamne ferește. P-asta cu vecinii o știu direct de la sursă, de la un psiholog, dar și de la potențiali clienți turbați de idee. P-aia cu doamne ferește o învăț zi de zi, de la lumea din jur.

Viața e despre lucruri serioase, despre cuvinte răstite, autoritate, laudă, faimă socială, confirmare, abundență materială și fum de grătare. Nu, nu invit pe nimeni să-și taie netul și să fugă-n munți, la cules de fragi și redescoperit frumusețea pierdută a vieții. Nu există. Trebuie doar căutate lentilele potrivite, prin care putem accepta ceea ce suntem, chiar dacă asta înseamnă o –wow!- umilitoare vizită la terapeut. Poate așa am mai salva niște stări de uimire în fața colapsului psihic al unora sau altora, mutat pe sticlă sau nu.

Urmăreşte-ne pe Facebook şi pe Twitter
 


64 comments

Comentează

Pentru a aparea comentariul dvs direct pe site, trebuie sa va inregistrati, sau sa va logati daca aveti deja un cont.
Comentariile anonime vor intra in moderare


Pont: poti sa adaugi la comentariu fotografia ta sau o imagine care te reprezinta.
Nu trebuie decat sa introduci o adresa de e-mail valida aici si sa urmezi cativa pasi simpli.
Un film explicativ e disponibil aici


ATENTIE: Comentariul dumneavoastra poate aparea cu intarziere din cauza sistemului de cache.

RSS Postari
Contradicțiile mă descriu cel mai bine
» citeste biografia

Cele mai recente

Cele mai comentate

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!

Cele mai vizualizate

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!


Ce fac prietenii tăi pe Pandoras

Ultimele comentarii

2012 2013 alegeri alex mazilu articol Artă bani barbati blog București campanie carte carti Chisinau cinema copii copil copilarie critica dragoste educatie familie Fashion femei femeie fericire film filme fotografie Franta frumusete imaginaţie inspirat instantanee interviu iubire Job lansare libertate literatura mare Mirela Retegan Moldova munca muzică oameni o fraza online o poza parinti parlament pasiune Paste Pdl plagiat politică post poveste poze psd publicitate razboi reclama revista români România sanatate scandal soare spectacol spot suflet timp top TV umor vara Very Happy Victor Ponta violenta

© 2010 - 2013 pandoras.ro, o marca F5 Realitatea-Catavencu. Toate drepturile rezervate.

Strategy & Technology: PUBLYO
Marketing & Sales: Q2M
Comandati acum o campanie publicitara pe acest site!