RSS Feed

Cazul copilului leșinat de foame, primarul din Gârceni și profesorii de la școala frecventată de cei doi frați știau situația copiilor

vezi toate articolele de
12 Mar 2015 la 10:39 13 comentarii 2146 vizualizari.

În România sunt copii care leșină de foame. Da, nu vă mai mirați, în anul 2015 totul este posibil. Sigur că e revoltător și sigur că doare. Dar să vă mai spun ceva, povestea pe care ați văzut-o pe la televiziunile naționale nu este completă. Așadar: avem doi copii rămași fără părinți acasă, în satul Trohan, comuna Gârceni, județul Vaslui. Mama lor a plecat la muncă în străinătate în urmă cu patru ani. Tatăl lor a plecat și el într-un alt județ ca să – atenție aici – caute un loc de muncă. Nesupravegheați, copiii se îmbolnăvesc (e iarnă și la ei acasă frig) și având la dispoziție un singur măr drept mic dejun, prânz și cină, slăbiți și înfrigurați, cedează. Unul dintre ei leșină pe stradă, de foame, în drum spre casă de la școală.

Îngrozitor – veți spune și așa și e. Însă. Declarația domnului primar al comunei Gârceni, Mircia Scutelnicu arată de fapt dimensiunea reală a întâmplării: În urmã cu 4 ani, pãrintii s-au despãrtit. Doi dintre copii au fost luati de mamã, iar acestia doi au rãmas la Damian, cã asa îl cheamã pe tatãl lor, om necãjit, dar muncitor. L-am ajutat tot timpul, ba cu ajutoarele europene, ba oferindu-i câte un loc de muncã. Zilele trecute a plecat la Focsani, a zis cã se duce sã munceascã la o vie, iar pe cei doi i-a lãsat în grija unui vecin. Nu stiu ce grijã a avut vecinul ãla al lor de ei, de au ajuns în halul acesta. Situatia lor era cunoscutã si la scoalã. Nora lucreazã acolo si mi-a spus cã profesorii s-au mobilizat ca sã-i ajute pe copii, dar uite cã s-a întâmplat ce s-a întâmplat si au fost luati cu ambulanta. Pentru că vedeți dumneavoastră, situația celor doi copii era cunoscută la școală și la primărie. Și cu toate că tatăl a plecat de acasă lăsându-i pe cei doi singuri – el n-a plecat pur și simplu ci pentru că încerca să facă rost de bani muncind. Mă întreb (și vă întreb) de ce, din moment ce situația familiei era cunoscută autorităților locale, de ce acestea n-au făcut nimic ca să-l ajute pe tatăl celor doi micuți? Nu gratis, nu pur și simplu ajutor social (deși avea dreptul la el potrivit legii) ci oferindu-i o șansă să-și câștige banul cât mai aproape de casă.

Citesc un reportaj (chipurile) despre Zilele Comunei Gârceni din septembrie 2013, vreau să înțeleg ce fel de comună este cea de care aparține satul celor doi copii, ce fel de comunitate este cea care nu găsește puțină mâncare pentru doi pui de om – trebuie să vedeți ce idilic este totul. Începe așa: Gârcenii Vasluiului, o comunitate de oameni gospodari şi mândri, este locul în care tradiţiile sunt la ele acasă, este locul unde totul se face cu pasiune, cu suflet, unde oamenii sunt parcă mai frumoşi la chip şi la suflet. (…) Continuă cu: În urmă cu peste cinci ani se desfăşura prima ediţie a sărbătorii comunei. Atunci primarul Mircia Scutelnicu anunţa că de la an la an va fi mai frumos. Şi iată că se ţine de cuvânt. Anul acesta, pentru a doua oară au fost promovaţi cei mai buni copii ai comunităţii. Elevii de liceu care au obţinut medii peste 9 au primit aprecierea comunităţii prin reprezentanţii aleşi, respectiv primarul comunei. În cadru festiv, cei 8 elevi silitori au fost felicitaţi de comunitate. „În 2012 au fost 6 elevi cu medii peste nouă, anul acesta sunt opt, iar la anul vreau să fie mai mulţi”, a spus primarul Scutelnicu, după care a continuat afirmând că elevii vor primi câte un „plicuşor” cu câte o sută de lei. Banii provin de la sponsori, aceştia fiind nominalizaţi de primar. Interesant este faptul că fiul primarului, medic veterinar, sprijină acţiunile primului gospodar contribuind şi domnia sa la sărbătoarea comunei. Şi soţia dlui primar a adresat câteva gânduri oamenilor prezenţi, ceea ce arată că efortul este colectiv.(…) Primarul Scutelnicu a avut numai cuvinte de apreciere pentru părintele Hortopan pentru că răspunde cu drag invitaţiilor primite, dar şi despre ceilalţi preoţi prezenţi şi despre Biserică în general dovedind că această instituţie este un stâlp al comunităţii. Un alt moment emoţionant a fost premierea statorniciei, a loialităţii şi a vredniciei familiilor care au împlinit 50 de ani de căsătorie. Între premianţi s-a numărat şi preotul Pleşca. Alo, domn părinte Hortopan și ceilalți preoți locali care ați participat la serbările comunei, cum stăm cu ajutorul oferit săracilor și mai ales copiilor săraci?

Finalul este tulburător de-a dreptul. Nora domnului primar găsise niște rânduri scrise de acesta, undeva, printr-un sertar: Domnia sa a continuat dând în vileag câteva gânduri ale primarului Scutelnicu scrise cândva pe o bucată de hârtie. Aceste gânduri, dar şi acţiunile de zi cu zi, an de an, în slujba comunităţii, arată dragostea şi grija acestuia pentru oamenii din această comună. „Rădăcinile mele sunt aici, nota atunci primarul de astăzi Mircia Scutelnicu, în comuna Gârceni, pe toţi îi iubesc şi-i respect. Pentru oamenii şcolii, ai Bisericii am o aleasă preţuire şi respect…”. (restul să se descurce care cum poate)

Știți cum se spune – este nevoie de un sat întreg ca să crești un copil. Dar ca să crești doi copii, de câte sate e nevoie oare? Dacă în mediul rural nu te mai poți baza pe comunitate atunci ce fel de pretenții să ai de la comunitățile mult mai neomogene de la oraș? Dacă aministrațiile locale ale comunelor și satelor au informații despre familiile nevoiașe cărora le este greu să-și crească copiii și nu fac nimic atunci la ce te-ai putea aștepta de la restul conducerii țării? Și nu în ultimul rând, dacă se găsesc sponsori pentru echipa de fotbal locală, bani din bugetul primăriei care să ajute transportul echipei de fotbal și buna funcționare a clubului sportiv din comună, domnule primar Scutelnicu, n-ați putut să găsiți fonduri pentru câteva kilograme de cartofi, o jumătate de porc și câteva fructe pentru doi copii care chiar au crezut, în ciuda condițiilor de acasă că – dacă ai carte, ai parte?

Urmăreşte-ne pe Facebook şi pe Twitter
 



13 comments
  • 1

    ”n-ați putut să găsiți fonduri pentru câteva kilograme de cartofi, o jumătate de porc și câteva fructe”…mai taie din ele dă-le ‘reacu. :roll:

  • 2

    Da, ce sa-ti zic, toata comuna este o catastrofa si a venit apocalipsa pentru ca a lesinat ala de foame. Acum o sa-mi pun si eu cenusa in cap ca vreunul dintre copiii vecinilor n-a avut ce manca, puteam sa pun si eu bani pentru o jumatate de porc si niste cartofi pentru ei (ca doar porcii si cartofii se materializeaza din neant, nu trebuie sa muncim pentru ei). Daca au stiut sa-i faca, sa se descurce si sa-i creasca.

  • 3

    @scrooge: chiar ar trebui să-ți pui cenușă-n cap (și am o listă întreagă de sugestii cu ce ai mai putea să-ți faci dar mă abțin) dacă vreun copil pe care-l cunoști suferă de foame și tu stai ca ăla de se uită la poarta nouă și aștepți să cadă din picioare.

    Dora Constantinovici
    2015-03-16 15:55:43 | Raporteaza
  • 4

    Cam asa e, Dora. Daca parintii lui prefera sa frece pisicul, ca niciunul nu lucreaza de mai bine de 10 ani, ar trebui ca eu si cu nevasta-mea sa ne ocupam de odrasla lor. Ca doar si noi la fel am facut copil – sa ni-l creasca vecinii. Noi mergem la lucru de distractie, nu ca sa-l crestem.

  • 5

    @scrooge: eu cred că tu nu ai citit mai departe de titlu. omul e despărțit, doi copii au plecat cu soția lui în străinătate, lui i-au rămas alți doi. primarul însuși spune că omul e muncitor ar că n-a reușit să-și mai găsească job în satul și județul lui și a plecat să facă bani în județul vecin. un vecin de-al lui ar fi trebuit să aibă grijă de copii dar n-a făcut-o (nu se cunosc motivele dar presupun că exista o înțelegere între cei doi din moment ce tot satul știa asta) profesorii la școală știau că cei doi copii n-au ce să mănânce. primarul știa. vecinii știau. te rog explică-mi dacă asta nu ți se pare ție o criză a copiilor în acel exact moment în care contau câteva farfurii de mâncare până la întoarcerea tatălui. pentru că până atunci ei nu avuseseră probleme, așa săraci cum erau s-au descurcat. oameni buni, de ce generalizați un caz (îi cunoști tu personal pe părinți? știi că n-au vrut să-și hrănească familia?), de ce sunteți gata să întoarceți spatele oricui fără să vă gândiți că e până la urmă și simplu și suficient și eficient să-i oferiți o mână de ajutor? eu nu știu, eu n-am crescut așa, nu am fost educată să trec pe lângă o pisică/un câine/o buburuză și să nu ajut dacă o ființă vie are nevoie de ajutorul meu. cum aș putea să fac asta când este vorba despre oameni, în special depre copii? de ce ne punem mereu problema celuilalt că el de ce face asta și nu cealaltă, că de ce nu e ca noi când e atât de simplu să ajuți – nici măcar nu era vorba despre bani, MÂNCARE și atât. eu asta nu pot să înțeleg, recunosc, genul ăsta de micime umană mă depășește.

    Dora Constantinovici
    2015-03-17 16:26:06 | Raporteaza
  • 6

    scrooge: și să-ți mai spun ceva. cei doi copii aflu că au fost dați în grija statului între timp. vor fi despărțiți. au o vârstă la care e și greu legal să-i adopte cineva și e greu și pentru ei să se obișnuiască altundeva. felicitări, tocmai am mai creat doi copii umbră care se vor pierde pe drum.

    Dora Constantinovici
    2015-03-17 16:30:31 | Raporteaza
  • 7

    Iar eu nu cred ca ai inteles ce vreau sa spun. M-a deranjat modul in care i-ai criticat pe toti locuitorii comunei. Partea cu “vreau să înțeleg ce fel de comună este cea de care aparține satul celor doi copii, ce fel de comunitate este cea care nu găsește puțină mâncare pentru doi pui de om”. Adica ce oameni cumpliti locuiesc acolo si ca, de fapt, si ei ar fi responsabili pentru copiii altuia. Ceea ce nu e asa. Poti sa critici primarul pentru ca aia tine de treaba Asistentei Sociale, dar sa-i pui la zid pe toti locuitorii mi se pare absurd. E foarte simplu – parintii sunt responsabili pentru copiii lor, nu vecinii.

    Vrei sa stii de ce le intorc spatele? Acum vreo zece ani maica-mea a ajutat cu mancare o fata din asta, care umbla cu frate-su de mana din bloc in bloc. Doi copii minunati si nevinovati care la inceput veneau saptamanal, dupa aia o data la 2-3 zile, pentru ca apoi sa sune la interfon zilnic. Imi pare rau, dar nu era nici treaba mea, nici a parintilor mei sa-i hraneasca IN FIECARE ZI. Iti convine sau nu, pielea e mai aproape decat camasa.

    Apropo, stii cam cat strange un om de rand daca vrea sa-si cumpere iarna o jumatate de porc?

  • 8

    Dora, hai sa fim sinceri: te opreste cineva sa-i adopti pe amandoi sau macar pe unul? Ori, daca tu chiar nu poti, sa cauti pe altcineva?

    Eu nu am creat absolut nimic, asa ca nu ma simt catusi de putin vinovat. Tu te simti responsabila pentru ca, in timp ce vorbim, un copil somalez tocmai a murit de foame?

  • 9

    @scrooge: tot respectul pentru mama ta, oricum, e clar că generațiile mai în vârstă sunt mai solidare. noi ne-am născut cu gena egoismului și indiviualismului, mi-e din ce în ce mai clar. da, am pus toți locuitorii comunei la zid pentru că o societate n-are cum să funcționeze sănătos fără un sistem de ajutorare a individului mai slab – nu izolarea acestuia până la anihilare. dacă vrei varianta cinică: ai grijă cum cresc și copiii din jurul copiilor tăi nu doar ai tăi dacă vrei ca atunci când devin adulți să nu-și dea reciproc în cap din nimicuri. și da, cred că în comuna aia existau oameni care la o primă strigare ar fi putut să dea câte 10 lei pentru ca împreună să ia un porc. dar sunt sigură că toți au spus că nu e problema lor. sau ți se pare mult 5 milioane pentru o comunitate întreagă luând în considerare că oricum din fondurile publice se sponsorizează echipa de fotbal? și da, e foarte greu să adopți un copil (știu cazul real al unor prieteni) în România. mai informează-te pe subiectul ăsta că s-ar putea să fi rămas în urmă. și da, mă simt foarte vinovată că un copil somalez tocmai a murit de foame însă n-am cum să-l ajut pentru că fizic nu-mi permit să mă deplasez până acolo. dar dacă ar fi lângă mine ce scuză aș putea să inventez ca să-mi explic măcar mie însămi cruzimea de a-l lăsa să moară?

    Dora Constantinovici
    2015-03-17 17:09:00 | Raporteaza
  • 10

    Solidaritatea are niste limite, iar cand au inceput sa-si faca aparitia zilnic, li s-a spus sa nu mai vina. Individualismul nu are nimic de-a face cu datul in cap, m-am saturat sa tot aud chestia asta. Pana la 35 de ani n-am facut asa ceva si nici nu am spus sa ii omoare cineva. Doar ca nu sunt obligat sa-i tin in viata, nu sunt responsabil pentru fiecare dintre aia 7 miliarde de oameni.

    Da, cu adoptia sunt de acord cu tine, e greu (ca totul in Romania), dar stiu si cupluri care au reusit. Tot respectul pentru ei.

    Daca vrei neaparat sa ducem discutia la extrem (senzatia ta de vinovatie pentru copilul ala somalez – intre timp a mai murit inca unul), as putea la fel de bine sa-ti raspund ca ai posibilitatea sa-ti vinzi casa/mobila/calculatorul si sa donezi banii aia. Daca nu pentru copiii din Somalia, macar pentru aioa din Vaslui. Sau chiar prin Bucuresti, unde sunt atatia care ar avea nevoie. Dar n-o s-o faci si asta e cat se poate de normal. Anormal e sa te simti vinovata ca nu vrei sa traiesti pe paie de dragul altora.

  • 11

    @scrooge: nu vreau să duc discuția la extrem, tocmai. pentru că situația despre care spun eu nu era una care ar fi obligat pe cineva la sacrificii uriașe. nu era absolut nimeni obligat să-și vândă casa/mobila/calculatorul pentru ca cei doi copii să primească o farfurie de mâncare. și nu prea-mi vine să cred că în comuna respectivă oamenii gătesc doar pentru câți membri au în familie la marele fix și niciodată nu s-a întâmplat să le rămână mâncare. prin solidaritate a unei comunități înțeleg și ca atunci când ai un astfel de caz lângă tine să vorbești țața Leana cu țața maria și cu nenea Ion că bre, uite că azi le dau eu o supă, mâine dă-le tu un cartof cu oase, poimâine îi trimitem la tine să le dai niște macaroane cu brânză și-om vedea ce se mai întâmplă pe parcurs, vorbim cu primarul, vorbim cu consilierii locali, etc, etc. maaare chestie ce să-ți povestesc, în asta stătea satul, în câteva blide cu mâncare. și apropo de servicii sociale care mai nou văd că sunt confundate cu actele de caritate (nu doar acolo, în general, în România), tu știi că există totuși niște drepturi fundamentale ale oricărui cetățean al UE dar și ale unei familii – articolul 33 și 34 spre exemplu? doar că la noi nu se respectă pentru că oamenii nu știu, nu le explică nimeni ce drepturi au. și asta demonstrează încă o dată în ce sistem pervers ne-am obișnuit să funcționăm. (eur-lex.europa.../)

    Dora Constantinovici
    2015-03-17 18:02:41 | Raporteaza
  • 12

    Iar in cazul asta stii ce iese? Incurajezi sa faca copii pe principiul ca, daca ei nu-s in stare, o sa-i creasca altii. Tu pur si simplu elimini responsabilitatea parintilor. Inteleg ce vrei sa zici iar principiul e bun, dar realitatea e cu totul alta. Nu toti oamenii sunt cinstiti, muncitori si corecti, sunt foarte multi care abuzeaza de bunul simt al semenilor lor.

    Doar o intrebare: de ce sunt familii care au cate 3-4 copii si continua sa faca desi nu sunt in stare sa creasca macar unul? Amandoi lucram si de-abia reusim sa ne descurcam cu un singur copil. Iar vecinii de care aminteam mai sus au 4 si al 5-lea e pe drum, desi traiesc din mila altora. Uite, cu astia eu nu sunt solidar si nu vreau sa le asigur traiul decent la care ei cica au dreptul dar pentru care si eu, si sotia mea muncim. Cu atat mai mult cu cat dupa ce ca vecinii le-au platit de vreo doi ori datoriile la apa (lejer vreo 40 de milioane) ca sa nu fie taiata in toata scara, ba au mai fost si cazuri in care, asa cum spui tu, le-au fost hraniti copiii, tot ei fac scandal ca nu-i ajuta nimeni. Asta nu ti se pare deloc pervers?

  • 13

    Am citit articolul si din intamplare am ajuns si la comentarii. Sufleteste, sunt de acord cu Dora (mi-e mila de cei 2 copii care nu au nici o vina). Mental, sunt de acord cu Scrooge (de ce au fost atat de iresponsabili acei oameni? nu poti astepta ca vecinii sa-ti creasca copii). Eu as intreba altceva: sunt 2 ccopii, de varsta scolara…unde le sunt alocatiile respective ??? de ce au ajuns sa aibă doar un mar ca mic dejun, pranz si cina ??? Daca sunt intr-un sat, au gradina, curte…de ce nu au un minim de resurse alimentare (cateva cuiburi de cartofi, 1-2 rânduri de ceapa, de morcovi, etc) Iar cu drepturile omului… se pare ca sunt ”UNII” care ”cunosc” acele articole de lege, deoarece fac cate 10 – 12 copii si traiesc fara probleme…

Comentează

Pentru a aparea comentariul dvs direct pe site, trebuie sa va inregistrati, sau sa va logati daca aveti deja un cont.
Comentariile anonime vor intra in moderare


Pont: poti sa adaugi la comentariu fotografia ta sau o imagine care te reprezinta.
Nu trebuie decat sa introduci o adresa de e-mail valida aici si sa urmezi cativa pasi simpli.
Un film explicativ e disponibil aici


ATENTIE: Comentariul dumneavoastra poate aparea cu intarziere din cauza sistemului de cache.

RSS Postari
M-am născut într-o zi de vineri - 13
» citeste biografia

Cele mai comentate

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!

Cele mai vizualizate

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!


Ce fac prietenii tăi pe Pandoras

Ultimele comentarii

2012 2013 alegeri alex mazilu articol Artă bani barbati blog București campanie carte carti Chisinau cinema copii copil copilarie critica dragoste educatie familie Fashion femei femeie fericire film filme fotografie Franta frumusete imaginaţie inspirat instantanee interviu iubire Job lansare libertate literatura mare Mirela Retegan Moldova munca muzică oameni o fraza online o poza parinti parlament pasiune Paste Pdl plagiat politică post poveste poze psd publicitate razboi reclama revista români România sanatate scandal soare spectacol spot suflet timp top TV umor vara Very Happy Victor Ponta violenta

© 2010 - 2013 pandoras.ro, o marca F5 Realitatea-Catavencu. Toate drepturile rezervate.

Strategy & Technology: PUBLYO
Marketing & Sales: Q2M
Comandati acum o campanie publicitara pe acest site!