RSS Feed

Te iubesc, dar….

vezi toate articolele de
04 Aug 2011 la 23:14 78 comentarii 2669 vizualizari.

“Personalitatea noastra sociala este o creatie a gandirii celorlalti. Pana si actul atat de simplu pe care il numim a “vedea o persoana pe care o cunoastem” este, in parte, un act intelectual. Noi umplem aparenta fizica a fiintei pe care o vedem cu toate notiunile pe care le avem despre ea, in in aspectul total pe care ni-l reprezentam, aceste notiuni constituie, desigur, partea cea mai importanta”.

M-a “lovit” naturaletea acestui adevar enuntat cu ani in urma de Proust. Aparentele intregului nostru se rasfrang de fapt in perceptia celor din jur.

Vrem sa fim buni, frumosi, bogati, inteligenti ca cei din jur sa ne aprecieze, admire si invidieze. Uneori depindem prea mult de “gura lumii” incat uitam cine suntem noi de fapt. De aceea relatiile ajung de cele mai multe ori intr-un punct mort, pentru ca, involuntar, ne straduim sa reflectam idealul pe care ni-l impune. Si asa pierdem naturaletea, farmecul si prospetimea.

E nevoie de acel echilibru, de apreciere sincera din partea celuilalt, dar si de constienta faptului ca e in ordine sa avem si o personalitate sociala ca sa ne protejam eul.

Pentru ca Bruckner spune ca “dragostea inseamna evident doua solitudini care se imperecheaza ca sa creeze o neintelegere”.

Articol publicat si pe Stirile lui Urs

Urmăreşte-ne pe Facebook şi pe Twitter
 


78 comments
  • 1

    “si invidieze.”

    Numa alea din piatza si aia cu neuronul zdrentzuit se extaziaza la invidia altor imbecili.

  • 2

    Eu n-am înţeles nimic. Să vină Danny să ne explice.

  • 3

    @Nora: e vorba despre imperechere si de faptul ca femeia trebuie sa-si cunoasca lungu nasului.

  • 4

    Eu am inteles, dar ma socheaza putin acelasi individualism observat si de Adrian, plus mentalitatea asta jenanta ca am fi cum ne vad altii. Doar cei fara personalitate si care n-au ce oferi pot gandi astfel. Fiindca depind total de cei din jur ca sa li se recunoasca (cred ei) vreo valoare.

    “Personalitate sociala” = imagine. Iar daca anturajele ajung sa te defineasca, nu vei fi mai buna decat media celor de langa tine.

  • 5

    @Florin Bratu: mai degraba manelism. Pt ca ii vorba despre niste oameni fara coloana – daca e vorba de invidie.

  • 6

    Nu vă cred. Să vină Danny să ne spună.

    Până atunci:

    Prima parte a textului se referă la percepţia socială, la privirea aruncată asupra celuilalt care e mai mult decât o simplă privire, e cumul de informaţii. Şi, fiind cumul de informaţii, îşi pierde inocenţa. E trist, dar e inevitabil.

    A doua parte a textului se referă la strădania de a ne conforma imaginii.

    Iar a treia ne duce spre relaţia de cuplu. De unde până unde?

    Oricum, citatul ăla din Proust merita un tratament mai bun.

  • 7

    Eu recunosc cinstit: ii invidiez intotdeauna pe cei “intelgenti”.

  • 8

    Florin Bratu: cred că personalitatea socială e mai mult decât imagine. Oricât ar fi de greu de acceptat, suntem şi asta. Încă de mici, primim un pachet de aşteptări. Ale părinţilor, ale societăţii, prietenilor etc. Şi, oricât de rebeli am fi, ne mai şi conformăm. Nici măcar nu conştientizăm când o facem. Mi se pare nerealist să susţii altceva.

  • 9

    @Geanina Vlad: Eu recunosc cinstit: ii invidiez intotdeauna pe cei “intelgenti”.

    de ce ai pus “inteligenti” in ghilimele? Sa inteleg ca-i invidiezi pe prosti?

  • 10

    Nora, stai ca n-am sustinut ca am fi total desprinsi de societate, sau ca nu ne cladim totusi primordial conform ei.

    Observi insa ca ajungem exact la ce iti spuneam ieri: cum suntem noi de fapt, primordial? Cum ne vad altii sau cum (in mod adesea auto-critic si introspectiv) ajungem sa ne cunoastem noi, pe noi insine?

    Eu unul stiu ca, daca am fost si sunt destul de analitic cu propria persoana, iar in parerile altora gasesc frecvent o doza importanta de subiectivism, individualism sau chiar simpla etichetare, mi-as face rau mie insumi sa ma mulez dupa acele pareri.

  • 11

    @Adrian G:

    Nu am pus “inteligenti”, ci “intelgenti”. Era un citat, nu e corect sa folosesc ghilimelele?

  • 12

    @Geanina Vlad: n-am citit eu bine. In fine… Ii invidiezi pe prosti?

  • 13

    Adriane, pai nu se zice fericiti cei saraci cu duhul? :)

  • 14

    @Florin Bratu: tocmai in “zona” asta vreau sa operam :)

  • 15

    Off, expresia ii apartine Irinei (vezi ghilimelele). Dar s-a nimerit la fix ;)

  • 16

    de doua ori am citit cuvantul si de doua ori n-am observat ca nu-i scris corect. mda.. si… eu vreau sa ma aventurez in complexitati. ai de capu meu. ma si duc la somn.

  • 17

    Helloo , aici v-ati mutat ? Irina , iar ma iubesti , mai fata ? M-ai mai-mai-mai-mai , ubit acum vreo 2 luni , parca asa mi-aduc aminte , nu ? Am luat-o razna mai pandorienilor , cred ca e noapte !

  • 18

    Mai , Nora , eu ti-am dat acum 2 luni un ascendent pe toata viata , unde este el acum ? Suna cam asa : ” La inceput a fost Nora……………….continua tu , ca am uitat !

  • 19

    Nu depind eu de nici o gura a lumii , mai , eu sa uit cine sunt , dar or ma crezi handicapat , cum sa uit de mine , fii serioasa draga ! Pai , asta-i personalitatea unui om, sa nu depinda de nici o gura a lumii , asa ca v-am rezolvat imediat , ati inteles totul , ok ? Eu sunt un tip independent , cu o puternica personalitate , n-ati priceput pana acum ?

  • 20

    Ati adormit cu totii , ce naiba ? Florin , la tine e ziua , ce faci , dormi in front ?

  • 21

    Danny – Plaja (ca-s in vacanta), rezolvat probleme si trebi. Tocmai pt ca a fost ziua. :)

  • 22

    Helloo , v-ati trezit , dragi pandorieni ?

  • 23

    Bravo , Florin , ma bucur ca faci plaja in peninsula californiana . La ce ora rasare soarele la tine ?

  • 24

    Dacă Irina ar fi dat o variantă extinsă a citatului, lucrurile ar fi fost mai clare. Proust nu se referă la vulgarul conformism, ci la un joc mult mai subtil.

    Notre personnalité sociale est une création de la pensée des autres. Mais même au point de vue des plus insignifiantes choses de la vie, nous ne sommes pas un tout matériellement constitué, identique pour tout le monde et dont chacun n’a qu’à aller prendre connaissance comme d’un cahier des charges ou d’un testament; notre personnalité sociale est une création de la pensée des autres. Même l’acte si simple que nous appelons “voir une personne que nous connaissons” est en partie un acte intellectuel. Nous remplissons l’apparence physique de l’être que nous voyons de toutes les notions que nous avons sur lui, et dans l’aspect total que nous nous représentons, ces notions ont certainement la plus grande part. Elles finissent par gonfler si parfaitement les joues, par suivre en une adhérence si exacte la ligne du nez, elles se mêlent si bien de nuancer la voix comme si celle-ci n’était qu’une transparente enveloppe, que chaque fois que nous voyons ce visage et que nous entendons cette voix, ce sont ces notions que nous retrouvons, que nous écoutons.

    Şi când mă gândesc că “personalitate” (ca şi “persoană” sau “personaj”) vine de la “persona”… Care înseamnă “mască”. Nu vi se pare ironic? :D

  • 25

    @ all de mai sus

    Autoarea atinge pur si simplu problema autenticitatii. Ma rog, articolul nu prea are noima, trece dintr-una intr-alta si nu prea am inteles legatura cu titlul. O sa incerc totusi sa descalcesc.

    Heidegger spunea ca marea majoritate a timpului o petecem in impersonalul “se” (das man). Se merge cu tramvaiul, se discuta pe blog, se face sex, se mananca la restaurant, se spala pe dinti, se fac confesiuni etc, etc. Sunt activitati pe care le facem fara sa le gandin utilitatea si in ce masura ne reprezinta, pentru ca sunt, sa le spunem asa, obisnuinte. Le avem in sange.

    Este exact ce face Ivan Ilici din celebra nuvela a lui Tolstoi. Familie, situatie financiara si sociala buna. In momentul in care afla ca peste trei saptamani urmeaza sa dea coltul, isi da seama ca nimic din ceea ce a realizat nu ii apartine, nu este el acolo, ci doar asteptarile, obiceiurile sociale. Fapta care, pana in momentul mortii il face sa urle in continuu. Intrebarea este cati dintre noi mor fara ca macar sa urle. Ca-mi imaginez ca aia care n-au pentru ce urla sunt fie extrem de putini, fie inexistenti.

    Proust greseste, totusi, cand spune “Personalitatea noastra sociala este o creatie a gandirii celorlalti.”

    Nu, personalitatea este cu siguranta o creatie a propriei gandiri. Propria noastra gandire, in schimb, este sociala, adica functioneaza pe baza impersonalului “se”.

    Evident ca depindem de gura lumii, nimic nu este mai conformist decat sa fii anticonformist. De exemplu ascetul se afla in continuare intr-un raport cu lumea de care fuge, ascetul nici nu poate fi ascet decat in relatie cu lumea. La fel anticonformistul, are cu atat mai mult o gandire sociala cu cat are mai mult ca scop sa mearga impotriva ei.

    Irina spune ca e nevoie de echilibru. O fi. Doar ca acest echilibru nu exista. In general suntem neautentici si nic nu vad cum am putea fi autentici tot timpul. Pentru ca autenticitatea, prin forta lucrurilor, apare, in 99,99999% din cazuri, in situatii exceptionale in fata carora ne pune viata. Ca de exemplu atunci cand ne este amenintata viata sau avem de luat o decizie dificila si importanta.

    Pe de alta parte, aprecierea sincera din partea celuilalt nu are niciun efect asupra autenticitatii, dimpotriva. Cu cat ceilalti te apreciaza mai mult si mai sincer, cu atat mai neautentic esti. Logic.

    “e in ordine sa avem si o personalitate sociala ca sa ne protejam eul.” Dupa cele ce am spus mai sus, e ca si cum fraza Irinei ar fi: “e in ordine sa mai si murim”. E doar o impacare cu inevitabilul.

    Nu prea reusesc sa fac legatura cu citatul din Pascal. Dar daca luam in considerare si titlul, cred ca ceea ce vrea sa spuna Irina este ca nu putem iubi pentru ca, prin forta lucrurilor, nu putem cunoaste ceea ce este autentic la o persoana, deci nu o putem iubi pe ea. Ceea ce, in principiu, e adevarat.

    Mi-as permite, totusi, inca doua comentarii care sunt pareri personale si sunt supuse greselii:

    1. Daca prin iubire intelegem un anume tip de dependenta, atunci da, iubirea are sens si acoperire in realitate. Sunt dependent de persoana x, deci o iubesc, pentru ca sunt dependent de cea ce vad eu in ea, nu de ceea ce este ea cu adevarat. Uneori, asta poate sa nici nu conteze si sa murim fericiti la adanci batraneti.

    2. Autenticitatea nu este ceva ca un monstru care asteapta sa fie trezit. Ea se creeaza pur si simplu pe loc, atunci cand o situatie exceptionala permite. Nu e ca si cum am sti cum vom reactiona sau ce vom gandi atunci cand suntem autentici. Va fi o surpriza pentru toata lumea, dar in special pentru noi insine.

    Dar, probabl, DANNY stie mai multe.

  • 26

    Misto ultimele doua comentarii, dar hai sa va incurc si mai mult lucrurile, cu perspectiva …psihologica. :) Jung defineste persona prin …personalitate: britannica.com/../

    “persona = in psychology, the personality that an individual projects to others, as differentiated from the authentic self. The term, coined by Swiss psychiatrist Carl Jung, is derived from the Latin persona, referring to the masks worn by Etruscan mimes. One of the Jungian archetypes, the persona enables an individual to interrelate with the surrounding environment by reflecting the role in life that the individual is playing. In this way one can arrive at a compromise between one’s innate psychological constitution and society. Thus the persona enables the individual to adapt to society’s demands.”

    @Nora – etimologic e drept ce spui despre “persona”, dar nu-s sigur daca termenul de “masca” avea si-atunci trimiterea spre “ipocrizie”. Cred ca era mai degraba similar infatisarii, aparentei, individualitatii.

    PS: Pusesem anterior o intrebare, acum as pune-o mai junghian: ce ne defineste mai mult, “personalitatea” (imaginea proiectata) sau self-ul?

  • 27

    Cred am publicat odata scrisoara lui Eliade catre publicul larg. Mi se pare geniala, asa ca o public din nou —————————————————— A aparut acum, de curând, o noua moda printre tinerii intelectuali si scriitori: a nu mai fi români, a regreta ca sunt români, a pune la îndoiala existenta unui specific national si chiar posibilitatea inteligentei creatoare a elementului românesc. Sa ne întelegem bine: tinerii acestia nu depasesc nationalul pentru a simti si gândi valorile universale; ei nu spun: “Nu mai sunt român pentru ca sunt înainte de toate om, si cuget numai prin acest criteriu universal si etern.” Tinerii acestia nu dispretuiesc românismul pentru ca sunt comunisti sau anarhisti, sau mai stiu eu ce secta social-universala. Nu. Ei, pur si simplu, regreta ca sunt români, si ar vrea sa fie (o marturisesc) orice alta natie de pe lume, chienzi, unguri, nemti, scandinavi, rusi, spanioli; orice, numai români – nu. S-au saturat pâna în gât de destinul acesta de a fi si ramâne români. Si cauta prin orice fel de argumentare (istorica, filozofica, literara) sa demonstreze ca românii sunt o rasa incapabila de gândire, incapabila de eroism, de probleme filozofice, de creatie artistica si asa mai departe.

    Unul dintre ei se îndoieste atât de mult de realitatea unui neam românesc razboinic, încât îsi propune sa citeasca Istoria Imperiului Otoman a lui Hammer, ca sa verifice daca într-adevar s-au luptat vreodata românii cu turcii si i-au învins! Altul crede ca orice creier care conteaza în istoria si cultura “româneasca” nu e de origine româna. Cantemir, Kogalniceanu, Eminescu, Hasdeu, Conta, Maiorescu, Iorga, Pârvan etc., etc. – toti, dar absolut toti, sunt straini. Sunt slavi, ovrei, armeni, nemti orice; dar nu pot fi români, românii nu pot crea, nu pot judeca; românii sunt destepti, sunt smecheri, dar nu sunt nici gânditori, nici creatori.

    Daca le pronunti vreun nume despre care se stie sigur ca e românesc, au alte argumente. Este din Oltenia? Sânge sârbesc. Este din Moldova? Moldova întreaga e slavizata. Din Transilvania? Sânge unguresc. Cunosc câtiva moldoveni care spun cu mândrie: “Am sânge grecesc!”; sau “Stramosu-meu a fost rus.” Singura lor sansa de a fi oameni adevarati este de a-si dovedi ca originea lor nu este curat româneasca.

    Nu cred ca se afla tara europeana în care sa existe atâtia intelectuali carora sa le fie rusine de neamul lor, sa-i caute cu atâta frenezie defectele, sa-si bata joc de trecutul lui si sa marturiseasca, în gura mare, ca ar prefera sa apartina, prin nastere, altei tari.

    Toti tinerii acestia au de facut obiectii neamului românesc. Mai întâi, spun ei, românii sunt destepti si asta îi împiedica sa aiba drame interioare, sa cunoasca profunzimile sufletului omenesc; îi împiedica sa aiba probleme. Cine nu are probleme sufletesti, cine nu capata insomnii din cauza meditatiilor si agoniilor, cine nu e în pragul nebuniei si al sinuciderii, cine nu ajunge pentru zece ani neurastenic, cine nu urla “Neant! Agonie! Zadarnicie!”, cine nu se da cu capul de pereti ca sa afle “autenticitatea”, “spiritualitatea” si “viata interioara” – acela nu poate fi om, nu poate cunoaste valorile vietii si ale culturii, nu poate crea nimic. Românii sunt destepti – ce oroare! Unde poate duce desteptaciunea? La ce-ti foloseste faptul ca poti cunoaste, superficial, realitatea – când îti lipseste facultatea de a imagina probleme, îti lipseste boala prin care poti întrezari moartea si existenta, îti lipsesc însesi elementele dramei launtrice?

    Tinerii acestia sunt suparati pe neamul românesc pentru ca românii nu au drame, nu au conflicte si nu se sinucid din desperare metafizica. Tinerii au descoperit o întreaga literatura europeana de metafizica si etica a desperarii. Si, pentru ca desperarea este un sentiment necunoscut românului (care a ramas, în pofida atâtor erezii si culturalizari, drept-credincios Bisericii Rasaritene), tinerii intelectuali au dedus stupiditatea iremediabila a acestui neam. Tot ce nu se gaseste în Pascal, în Nietzsche, în Dostoevski si în Heidegger – si toate aceste genii au elaborat o gândire impenetrabila structurii gândirii românesti – tot ce nu se gaseste în nebunia unui biet om din Germania, în viziunile unui rus si în meditatiile unui catolic în vesnica îndoiala, nu înseamna nimic, nu are o valoare filozofica, nu are valoare umana.

    Alimentati de lecturi europene, mimând drame europene, voind cu orice pret o spiritualitate care sa semene chiar numai exterior cu spiritualitatea occidentala sau rusa – tinerii n-au înteles nimic din geniul acestui popor românesc, bântuit de atâtea pacate, având nenumarate lipsuri, dar stralucind totusi cu o inteligenta si o simtire proprie. Tinerii au reactionat împotriva curentului de acum zece-doisprezece ani, pornit de la Gândirea si Ideea Europeana (Pârvan, Lucian Blaga, Nae Ionescu, Nichifor Crainic; originile sunt tot în cursurile si publicatiile lui N. Iorga), care proclamase “autohtonismul”, “specificul etnic” în arta si în gândire, si încercase cea dintâi filozofie ortodoxa prin crearea tipologiei românesti. Cauzele acestei reactiuni (care a început prin a fi pur spirituala, pentru a ajunge în deplin nihilism, negatie a istoriei, relativism în cultura, disolutia conceptelor critice etc.) sunt mult prea interesante si prea aproape de noi ca sa ne încumetam sa le discutam în acest articol. De altfel, nici n-am încercat aici sa cercetam întreg fenomenul “a nu mai fi român”, ci numai sa denuntam câteva din aberatiile ultimei mode intelectuale.

    Acei care despereaza de destinul de a se fi nascut români judeca strâmb meritele si defectele poporului. Ei vor problematici, îndoieli, eroism – iar poporului român îi e cu totul straina îndoiala si despre eroi are o conceptie cu totul familiara. Pentru un tânar intelectual credinta si îndoiala au valoare filozofica, deschid caile meditatiei, pun probleme; pentru un taran român, nu exista îndoiala, el crede firesc (“asa cum curg apele, cum cresc florile”), fara “probleme” (taranul roman este realist – vezi colectiile de proverbe ca sa întelegi cum a reactionat el contra încercarilor de idealism, de criticism, aduse de popoarele cu care a intrat în legatura).

    Intelectualii au despre eroi o conceptie morala sau magica; si într-un caz, si altul, ei judeca individualist, iar la limita demoniac. Am aratat în alta parte ce cred românii despre eroii neamului; ceea ce cred si despre pesonajele biblice si apostolice: ca traiesc într-un rai ca un plai românesc, se gândesc la nevoile lor, familiare, ca si în viata, coboara pe pamânt în ceasuri grele, stau de vorba cu oamenii într-un limbaj familiar etc. Eroii asa cum sunt întelesi de popor, si eroii asa cum sunt închipuiti de intelectualii tineri – nu au nimic de-a face între ei. Unii au un eroism pe care li-l da viata asociata, ceilalti concep un eroism etic, de probleme, de drame si conflicte.

    Apoi, tinerii intelectuali judeca întotdeauna un popor prin ce creeaza, nu-l judeca prin ceea ce este, prin supravietuirea lui. A “crea” este o conceptie individualista; a fi asa cum a lasat Dumnezeu este adevarata axa a “spiritualitatii”: poporului; nimic nu se creeaza, nimic nu se face; lucrurile vin si pleaca, lucrurile se întâmpla. Dar aceasta este o problema prea complicata pentru a o rezolva aici.

    Este adevarat ca poporul românesc sufera de multe pacate, este adevarat ca ne lipsesc multe axe – dar aceasta e conditia noastra umana, acestea sunt posibilitatile noastre de a atinge universalitatea. Putem pleca de la ele sau le putem ignora pur si simplu. Dar nu e nici cavaleresc, nici eficace sa ne fie rusine ca ne-am nascut români, numai pentru simplul motiv ca nu gasim în valentele românesti ceea ce vrea Sestov sau Dostoevski.

    Mircea Eliade…

    alt Anti Nationalist
    2011-08-05 12:29:51 | Raporteaza
  • 28

    Anti Nationalistule, ce ne-am face fara tine? :D

    Imi amintesti de-un haplea dintr-un film, care nu stia sa strige decat Bingo! Se-ntrebau unii cum sa construiasca un pod, el “Bingo!”. Il intreaba una daca-i e foame, el “Bingo!”. Si tot asa… :lol:

  • 29

    Florin Bratu: termenul de “mască” era legat atunci de măştile pe care le foloseau actorii în teatru.

    Referitor la întrebarea ta, cred că amândouă. În proporţii egale. :D

  • 30

    Anti Naţionalist: nu te mai înţeleg. Tu, prin ceea ce spui pe aici, de multe ori pari să-l contrazici pe Eliade. Te înscrii fix în curentul de gândire al tinerilor pe care el îi critică.

    Nu ne reproşai tu că nu avem disperarea, chinurile, metafizica rusă sau germană? Iar nouă, femeilor, că ne lipseşte eleganţa franţuzoaicelor sau patima mamei italience? Acum te-ai sucit?

  • 31

    @ Florin Bratu

    Mortii masii.

    Comentariul 31 trebuia sa apara la o Plimbare in Bucurestiul Interbelic. Scuzati, am dat copy paste aiurea, aici vroiam sa zic altceva, legat de Antinationalist.

  • 32

    @Nora – Bun, masca din teatru, o stim. Dar “a purta o masca” avea oare si-atunci semnificatia (peiorativa) de azi? :)

    Cat despre intrebare, niet, cred ca e dupa caz. ;) Spuneam odata Geaninei ca pt mine e important pe-aici ce castig eu personal dintr-o discutie cu altul, nu cat reusesc sa-l conving pe el. La care Radu a replicat ca pt oricine pe-aici e importanta …personalitatea (in sensul lui Jung), si deci convingerea altora. Aceeasi chestie am vazut-o la tine, si cred ca-i vorba de acele “masti”, de ipostaza asumata de fiecare intr-un anumit context.

    Depinde cred de atitudinea si scopul cu care patrundem intr-un mediu. Mergi de ex la un curs la facultate si stii ca esti un anonim printre alti cativa zeci intr-o sala de curs, e logic sa nu cauti afirmarea “personalitatii”, ci sa-ti hranesti “self”-ul. La un seminar insa, printre mai putini, iti poti exersa personalitatea, poti sa vrei sa te afirmi.

  • 33

    Radule, nu-i nimic. Ma speriasei insa rau cu “Mortii masii”, chiar ma-ntrebam cu ce-am picat pe bec. :D

  • 34

    @ Florin

    Ma enervasem ca scrisesem un banc relativ la antinationalist si mi l-au sters astia o data pentru ca continea cuvantul cuuuur, dupa aia a intrat comentariul celalalt in loc. Inca o data nu-l mai scriu, decat daca ma roaga Danny frumos.

  • 35

    Florin Bratu: mi se pare că restrângi şi simplifici cumva artificial conceptele astea.

    La un curs, te duci să acumulezi. Nu prea dai nimic înapoi, doar primeşti. La seminar, poţi fi tu însuţi generator, dacă nu de informaţie, măcar de interpretare a ei.

    În ceea ce priveşte exemplul tău cu Radu şi ceea ce cauţi într-o interacţiune, e vorba doar de deschidere sau de lipsa ei. Poate şi de un dram de narcisism. Ţin să-i conving pe alţii nu neapărat pentru că mi-ar păsa prea mult de ce capătă ei, de cum îi ajut pe ei, ci din dorinţa de a căpăta o oglindă în plus pentru propria mea persoană, de a face universul să-mi semene. E vorba de ego, nu neapărat de personalitate. Şi da, cred că toţi avem asta, într-o proporţie mai mică sau mai mare. Bine, excepţie fac înţelepţii, “asceţii”, ăia retraşi din societate, cei care au depăşit cumva conflictele astea. Dar noi ăştia, “normalii”, avem toţi o fiară în noi care trebuie hrănită.

    Şi, te rog, nu mi-o zice pe aia cu “eu n-am nevoie decât de aprecierea mea, nu-mi dau doi bani pe a altora”. Toţi avem nevoie de validări.

  • 36

    @Nora: Oooof Noricutzo lui mami. Normal ca nu ma intelegi daca mintea ta este plina de muraturi tucesti.

    alt Anti Nationalist
    2011-08-05 13:49:36 | Raporteaza
  • 37

    @adrenalitera: Ma bucur , ca mi-ai inteles articolul meu de ieri ! Este un articol de creatie , de inventie , de opinie , cu alte cuvinte , asa am vazut eu lucrurile , este o parere subiectiva , formulata in termeni cvasi-generali , adica , asa cum imi place mie : in termeni putini , idee concentrata , substanta , chintesenta !

  • 38

    @Anti Nationalist: Mai bine imi citesti articolele si comenteaza , las-o pe Nora , ca n-are muraturi , are un facalet si loveste zdravan cu el , imprsatiind in jur numai faina cu parfum de placinta de mere !

  • 39

    @Nora – Sa privim te rog detasat.

    Mergi intr-o galerie de arta, iti dai cu parerea, schimbi carti de vizita, intri in vorba cu oamenii, cauti deci (fie si inconstient, nemarturisit, implicit) validarea altora. Nimic rau in asta, acela e un mediu care “te defineste” si pe tine, simti asta si o cauti.

    Mergi acum la o hora in satul copilariei (exemplul poate nu-i cel mai bine ales, dar sper ca intelegi unde bat). Oameni de treaba, petreci super. Dar simti ca acela nu e totusi mediul “tau”, ca (indiferent cat de buni, teribili ii gasesti) nu cauti si nu simti nevoia de vreo validare in acel mediu, de la acei oameni. Nu simti ca parerea si opiniile acelor oameni (oricat ar fi ei de ok) ar conta cu adevarat pt tine, indiferent daca ar fi pro sau contra.

    La asta ma refeream cu acel “context”. Iar cand spuneam ca personal ma lasa rece parerea oricui de pe aici, e fiindca asta simt, chit ca destui mi-au devenit chiar in timp dragi. Dar iata, tin ingenuu la Danny, si totusi simt in mine ca indiferent ce parere ar avea el despre mine, nu m-ar afecta deloc. Fiindca la mine mediul acesta a fost si e primordial de divertisment, nu caut vreo apartenenta, recunoastere, punere pe soclu, si mii de scuze daca prin asta jignesc pe careva, e doar chestie de inner-self. Cum s-o spun mai delicat de-atat? :)

    …Si merg sa ma culc, sunt multe interesante puse de Radu la care cred ca incerc sa raspund maine.

  • 40

    @Florin Bratu: Noapte buna si nu uita de ultimul meu comentariu , nr. 209 de la articolul Ruxandrei ! Good night !

  • 41

    Hai totusi, din fuga, la asta:

    “1. Daca prin iubire intelegem un anume tip de dependenta, atunci da, iubirea are sens si acoperire in realitate. Sunt dependent de persoana x, deci o iubesc, pentru ca sunt dependent de cea ce vad eu in ea, nu de ceea ce este ea cu adevarat. Uneori, asta poate sa nici nu conteze si sa murim fericiti la adanci batraneti.”

    Radule, confunzi unele manifestari doar uneori posibile de pura frustrare cu dependenta.

    Si-apoi, cum poti face diferenta intre ce vezi tu in ea si ce-ar fi adevarat? Cum definim “adevarul”? Adesea, tocmai iubirea deschide mai mult ochii si te face mai atent la detaliile acelei persoane, care altfel ti-ar fi scapat. Exacerbarile si denaturarile pot aparea numai in acele cazuri frustrante.

  • 42

    good night, good night :)

  • 43

    Anti Naţionalist: hm, murături nu prea. Mai degrabă kataif şi ceva imam bayildi. Promit să mă las o vreme de ele ca să te înţeleg mai bine.

    Florin Bratu: hm, da. Dar totuşi: dacă mă duc la hora aia şi se uită toţi chiorâş la mine sau mă ignoră toţi şi nu mă bagă nimeni în seamă, nici bine nu-mi va fi. Nu e vorba că mi-ar zdruncina cumva opinia despre propria-mi persoană. Ci de confort. Chiar dacă e vorba doar de divertisment şi chiar dacă nu e mediul meu obişnuit.

    Sau uite: presupune că eşti nevoit să te muţi într-un sat la marginea lumii. Unde localnicii nu ştiu nici măcar cine e Obama. :D Crezi că, în timp, n-ai căuta totuşi şi validarea lor, oricât de altfel, de diferiţi ţi-ar părea?

    Sincer, nu sunt de acord cu tine. În orice tip de mediu, dacă petreci cât de cât timp acolo, fiecare caută să se impună cumva. Inconştient, poate. De la grădiniţă până la azilul de bătrâni. E o dinamică a grupurilor, dinamică ce face ca oriunde cineva să domine, iar altcineva să fie dominat. Dacă ai intra pe Pandora’s o dată la o lună, te-aş crede. Aşa, nu. Asta e părerea mea.

    Noapte bună.

  • 44

    @ Florin Bratu

    Idealizezi aiurea. Asa ai vrea tu sa fie. Vrei ca iubirea asta, despre care eu nu inteleg de fapt ce e, sa ne faca niste supraoameni, suprafiinte, pentru ca,vezi doamne, IUBIM.

    Nimic mai fals. Eu cred ca omul este o creatura minunata si raman mut de uimire in fata splendorii existentei lui, asa materialist extremist cum sunt.

    Ma intrebi cum pot face diferenta intre ceea ce vad si ceea ce ar fi adevarat? Uneori adevarul este insasi aparenta. Raspunsul este: nu conteaza. Ti-am mai spus, adevarul, cand este vorba de autenticiatea noastra, este ca universul: limitat, dar infinit in potenta, in sensul ca se extinde, teoretic la nesfarsit. Te-ai gandi vreodata ca, de la un anumit nivel incolo, cel al constiintei, nu exista adevar obiectiv, ci pur si simplu adevarul, realitatea insasi, se creeaza pe loc, hic et nunc? Adevarul evolueaza pentru ca insasi constiinta noastra evolueaza.

    Despre o persoana cu care ai o relatie puteti descoperi impreuna diverse adevaruri, dar asta e alta discutie.

    Aia cu iubirea care deschide ochii parca e citat din DANNY. Las-o-n fasole de treaba. Romanticoidisme din astea numai pe ACASA TV poti sa gasesti. Consumul sau tanjirea dupa droguri iti deschide ochii. WTF??!!

  • 45

    @ Nora

    Sa nu stie de OBAMA, treaca mearga, dar cum sa nu stie de Florin Bratu? N-ai dat un exemplu bun.

  • 46

    @Adrian G: SUNT FEMEIE SI NASUL MEU E LUNG PANA LA DUMNEZEU. DAR SUNT FRUMOASA SI PANA SI EL S-A INDRAGOSTIT DE MINE. :-) ))

  • 47

    @Adrian G: hai ca tu esti prost…..

  • 48

    La faza cu iubirea şi adevărul, nu ştiu ce să zic. Mă tot sucesc, răsucesc şi răzgândesc în domeniul ăsta. :D

    Câteodată, mi se pare că cele două n-au nimic în comun. Că, din contră, iubirea cere mari resurse de mistificare. Că nimeni nu iubeşte altceva decât o imagine a celuilalt pe care şi-o creează singur. Îl învelesc pe celălalt în tot felul de straturi conform gusturilor şi nevoilor mele. Eu îi pun “podoabele” de care am nevoie. Se întâmplă însă ca celălalt să se “scuture” uneori de straiele astea în care l-am îmbrăcat şi să mă forţeze să văd altceva decât mi-aş fi dorit. Se cheamă asta trezire?

    Alteori, îmi spun că nu e vorba deloc de celălalt. Ci de cum mă văd pe mine în ochii lui. Celălalt devine doar o oglindă agreabilă. Cea mai agreabilă dintre toate.

    Dar am văzut şi altfel. Am văzut oameni renunţând la “obiectul dorinţei” nu pentru că acesta nu ar fi corespuns. Şi nu e vorba nici că n-ar fi existat reciprocitate. Ci pentru că au pus binele celuilalt deasupra celui personal. Şi chiar am văzut. Adrenalitera, ştiu că tu nu vei crede o aşa grozăvie. Sau vei zice că erau cretini ăia.

    youtube.com/wat../

  • 49

    Eliade ii pe aratura. “aparut acum, de curând, o noua moda printre tinerii intelectuali si scriitori: a nu mai fi români, a regreta ca sunt români, a pune la îndoiala existenta unui specific national si chiar posibilitatea inteligentei creatoare a elementului românesc.”

    N-a aparut nimic. Asa se comporta natiunile care se screm la umbra expansionistilor. Repet: N-A APARUT NIMIC. Asa se comporta spiritele marunte.

    deci: Eliade bombaneste elegant :) :) Ce tare is!

  • 50

    “Tinerii acestia sunt suparati pe neamul românesc pentru ca românii nu au drame, nu au conflicte si nu se sinucid din desperare metafizica.”

    m-am hotarat sa citesc tot. Aici m-am impiedicat. Tinerii nu is suparati pentru ca Romania nu are drame. FAC PARIU PE CAT VRETI VOI. FACEM UN SONDAJ DACA TREBUIE. Tinerii is suparati pentru ca lucrurile nu functioneaza “ca unse” asa cum se intampla in alte tari. “Liderii” natiunilor care joaca roluri de sateliti is coruptibili. De altfel… este si normal sa fie asa. De ce? Pentru ca expansionistilor le convine lucrul acesta – si chiar “ajuta” la imbecilizare. Cum? Prin absorbtie sau sustinere a prostilor in locuri “caldute”.

  • 51

    “taranul roman este realist”

    rahat pe batz.

  • 52

    erata: Prin absorbtiaINTELIGENTEI sau sustinere a prostilor in locuri “caldute”.

  • 53

    DECI: lucrurile nu merg bine din cauza tocilarilor ca Eliade. Omu o beut prea mult la viata lui & si-a fumat mintile. Da! Ma scuzati ca tratez la nivel personal aceaste abordari.

    Pai… mapamondului i-a placut Eliade. Voare de ce?

  • 54

    @Nora: #47

    Toate soiurile astea de iubiri zac in noi si sunt avtivate de diverse persoane, situatii, etapa a vietii…

    Iubirea e dinamica, in continua schimbare nu e ceva numai bun de pus la dosar.

    Daca aici ai prins oarecum esenta, in schimb la capitolul muzica stai rau de tot. Iarta-ma ca-ti spun! :)

  • 55

    Da Adrian, sincer? Zi asta lui Emil Cioran cand mori. Romanii n-au drame interiorara, si asta e perfect valabil. Ce drame au romanii? Drame de pitipoance? Drame de vedete de doi lei? Ce drame au romanii? Oare de ce va reprezinta, si va caracterizeaza Caragiale atit de bine? Zi si mie de ce? Cand alte popoare sunt reprezentanta de Shakespeare, Ibsen, O’Neill sau A.Cecov.

    Si despre ce tinerii vorbesti? Uita-te la toti tineri romanii de ziua de azi, si veti vedea, ca identitatea colectiva prin abstractia umana a disparut printre tinerii romanii. Tinerul roman nici nu vrea sa auda de literatura romana ca fiind una universala care se ridica la valoarea literatura europeana.

    alt Anti Nationalist
    2011-08-05 17:55:15 | Raporteaza
  • 56

    Alexandru: dacă spuneai că nu-ţi place Philip Glass, era ok. Fiecare cu ale lui. Dar să spui că stau rău când aleg un compozitor ale cărui lucrări sunt interpretate la London Philarmonic Orchestra sau care a colaborat cu nume mari din tot felul de domenii (de la Allen Ginsberg, Coetzee şi Doris Lessing la Patti Smith, Woody Allen şi Leonard Cohen), e altceva. Nu că nu mi-aş recunoaşte lacunele, poate chiar mari, în domeniu. Totuşi, nu e ca şi cum aş fi pus aici un link cătra Inna sau Holograf.

  • 57

    Nu e mare diferenta intre Glass si si Holograf, ba as zice ca ultimii sunt un pic mai imaginativi.

    Deci, daca tu iti alegi auditiile dupa reputatia muzicianului si nu dupa muzica pe care o canta (compune) e nasol.

    In fine, scuza-ma, imi dau seama ca muzica nu e domeniul tau, deci o discutie pe tema asta ar fi inutila, dar am o rugaminte, nu mai pune linkuri, nu e grav sa nu te pricepi, e grav cand arati asta!

  • 58

    Hai sa-ti spun in doua cuvinte care-i treaba cu Glass, ma simt dator pentru a nu fi luat drept rautacios.

    Mult zgomot pentru nimic. Cam asta ar putea fi un motto, daca am putea sa-i atasam unul.

    Nebagat in seama de muzicieni, pentru ca nu are valoare, a reusit sa penetreze niste medii artistice pe considerente etnice. De altfel, mediile culturale evreiesti il promoveaza, ca si pe multi alti artisti mediocrii dar…evrei. Stiu, o sa spui ca sunt antisemit. Nu e asa. Tot asa au fost promovati si alti artisti de catre propriile retele etnice de popularizare. Irlandezii cu irlandezii, arabii cu arabii etc. Unii dintre ei confirma pe parcurs, ,majoritatea celor promovati in felul asta, nu. El e un nu.

    Daca o sa citesti despre el o sa vezi ca e o personalitate controversata. Tocmai pe motivul nonvalorii. Cei care nu se pricep, il sustin, ca asa e fitos si da bine, iar pentru cei care se pricep, tipul nu exista. La fel, Leonard Cohen, Patty Smith etc.(muzical vorbind).

  • 59

    Alexandru, nu mă orientez deloc după reputaţie. Sinceră să fiu, de Glass am auzit acum câţiva ani şi era vorba de soundtrackul unui film. Mi-a plăcut soundtrackul, am început să ascult mai mult şi aşa am aflat mai multe.

    Sunt o grămadă de nume faimoase care pe mine nu mă ating, mă lasă rece. Dar nu merg până acolo încât să spun că sunt proşti. Spun doar că nu-mi plac mie.

    Am înţeles. Nu-ţi place ţie. Totuşi, linkuri voi continua să pun atunci când consider eu că e cazul şi nici nu mă tem că mă fac de râs. Nu am absolut niciun fel de complex în zona asta. Asta sunt, asta ascult, nu am de ce să ascund. Dacă sunt persoane care rezonează cu gusturile mele, bine, dacă nu, iarăşi bine. Nu e însă cazul să fiu trasă de urechi. Deşi, aşa cum am spus, îmi recunosc limitările.

    În rest, ce-ar fi să semnezi tu cu numele obişnuit?

    youtube.com/wat../

  • 60

    Iar Filarmonica din Londra, trebuie si ei sa traiasca, daca cineva e in stare sa aduca clienti platitori, de ce sa nu cante piesele lui? Doar si Filarmonicile noastre canta cu Tudor Gheorghe si fac sali pline, dar asta nu il face pe Tudor Gheorghe mare muzician!

  • 61

    Sa nu-mi vii acum cu lozinca aia ca “gusturile nu se discuta” ca si mor…

  • 62

    @Anti Nationalist: “Oare de ce va reprezinta, si va caracterizeaza Caragiale atit de bine? ” eu ti-am expus ideile mele mai sus. Tu ramai la un etaj inferior al discutiei.

    Ti-am spus care sunt motivele disfunctionalitatilor. Nu spun ca nu avem anumite apucaturi in fondul genetic. Dar geopoliticul modeleaza popoarele. Alora mari le convine ca elitele noastre sa fie imbecile. Daca elitele noastre sunt imbecile, normal ca si restul sunt imbecili sau imbecilizati.

    “Si despre ce tinerii vorbesti?”

    Vorbesc de tinerii de la 1870 pana la 2011. Si la 1870 predominau frantuzismele – asa cum predomina acuma romgleza. Snobi au existat intotdeauna. De unde mama dracu apar acesti snobi? Cum permite sistemul promovarea lor? CUM si de ce? Aia mari fac legea. Pe vremea lui Horea facea Germania. Nu avem taria necesara sa ne ridicam pe picioarele noastre. Suntem o adunatura de oi.

  • 63

    Sinceră să fiu, mă îndoiesc că aia de la Londra au probleme în a-şi vinde biletele cam orice ar cânta. Şi nu cred că o instituţie ca asta s-ar face de râs cântând nişte porcării, cum susţii tu. Îmi dai voie să am încredere totuşi în ceva pe lumea asta? E ca şi cum mi-ai spune că orice fătucă ar putea să fie balerină la Balşoi dacă ar avea sâni mişto şi picioare frumoase.

    Şi da, gusturile se discută. Sunt prima care susţine asta.

  • 64

    Sa stii ca au probleme, si inca mari. Lumea nu se mai inghesuie ca altadata si principala problema a unei Filarmonici este repertoriul. Care este foarte restrans. Muzica clasica s-a cantat si s-a tot cantat si chiar un bastion al conservatorismului muzical, cum este Filarmonica, are nevoie de sange proaspat.

    Si atunci fac experimente. Strategia si-o face fiecare manager in parte dupa fel de fel de criterii.

    In ceea ce priveste muzica simfonica sa stii ca mai nimeni nu mai compune in ziua de astazi, deci muzica simfonica contemporana nu prea mai exista, deoarece cei foarte talentati merg inspre jazz sau fusion.

    Si atunci, paleta e destul de restransa in a alege un compozitor “clasic-contemporan”.

    Iar in muzica, nu Filarmonica din Londra da tonul, imi pare rau, ora exacta s-a mutat pe alte meleaguri :)

  • 65

    A, si nu sunt porcarii, eu n-am folosit termenul asta. Sunt doar niste nimicuri ambalate frumos!

  • 66

    Ba cam asta ai spus când le-ai plasat sub Holograf.

    Să pricep că Glass ăsta de netalentat ce e nu s-a dus spre jazz şi fusion?

    Ciudat ce zici. Am nişte amici care stau în Londra şi trebuie să se cam chinuie să prindă bilete.

    S-o fi mutat ora exactă, dar nici nu cred că a decăzut Londra atât de mult încât să strâmbăm din nas de parcă ar fi vorba de festivalul de la Mangalia. Ceva cred că tot ticăie pe acolo.

    Hai să încheiem. Discuţia asta nu duce niciunde.

  • 67

    “Tinerul roman nici nu vrea sa auda de literatura romana ca fiind una universala care se ridica la valoarea literatura europeana.”

    Daca promovezi un imbecil ca Manolescu in functia de presedinte USR… ai dat cu roatele la deal toata cultura. Asa e la noi.

  • 68

    @Nora: asa pisi, sub-valoreaza tot ce este romaneasca…

    Adrian G// Uite. Rebreanu afost un talent extradoinar, din pacate n-avea sufletul unui rus. De aia nu este cotat in Europa ca Dostoevsski.

    alt Anti Nationalist
    2011-08-05 19:23:34 | Raporteaza
  • 69

    Cioran daca nu scria in franceza era doar un filosof roman. Probabil impuscat pe la vreo 40 de ani.

    Pai… daca asa stau lucrurile, inseamna ca primeaza in ce limba de desfasori nu cum te desfasori.

  • 70

    Radule #45

    Unde dracu m-ai vazut, mah, c-am idealizat io cu ceva iubirea si ca as fi luat drept supraoameni pe iubareti??? Reactia ta insasi nu-i oare tot o forma de frustrare? Poate a celui care a suferit el din dragoste, ca nu era reciproca, si a simtit-o apoi ca pe dependenta… (Iar cu mistoul de la #46 ai devenit chiar ghelban. Care-i spilul, cata vreme folosesc aici tocmai un nick absolut nesemnificativ? ca doar n-o sa mi-l fac celebru printre “adrenalitere” si altii ca tine)

    Cine-i, mah, bolnav sa simta dragostea ca pe dependenta daca e reciproca? O simti ca pe placere si bucurie cand il vezi pe celalalt. Poate cel mult sa ti se faca dor de persoana cand nu-i langa tine (dar bine, asa mi-e uneori dor si de fosta tara, poti spune ca “depind” totusi de ea?).

    Da, cand iubesti pe cineva devii implicit mai atent si perceptiv la acea persoana. Si nu, poti sa-i sesizezi defecte cu carul, poti sa vezi clar cum e “in realitate”, dar mai mereu sunt atatea altele care primeaza. Iar defectele “nu conteaza” nu pentru ca am deveni orbi.

    La “adevar” le facusi praf. Pai tocmai filozoful din tine tre sa stie ca adevarul e totusi relativ. Pe-ala absolut n-ai cum sa-l stii, cata vreme n-ai cum sa te plasezi undeva in afara universului si sa te prinzi macar daca existi cu adevarat sau nu. Cata vreme esti totusi un simplu receptor in scena lumii, percepi “realitatea” din jur numai prin prisma propriilor simturi. Daca ne facea natura pe toti daltonisti, habar n-aveam ce-i aia culoare si am fi sustinut ca nu exista asa ceva, ala era “adevarul” nostru.

  • 71

    @ Florin Bratu

    1.Scuza-ma pentru misto, n-am putut sa ma abtin, vroaiam sa dau si eu o replica. Cretina, recunosc. Ghiolban: guilty as charged.

    2. Psihanaliza ta e de tot ca-catul.

    3. Cand te droghezi nu simti o placere si o bucurie cand vezi heroina? Si nu ti se fac dor de amfetamina? Si nu devii mai atent cand esti drogat? crezi ca-i usor sa te droghezi? Doze, gramaj, dezinfectant etc, ba baiatule, treaba grea. In dragoste e usor. Defectele (adica efectele negative) nu conteaza. Inca mai spui ca am gresit comparatia?

    4. Cine masa a spus ca adevarul este absolut? Ia mai citeste odata!

  • 72

    @Nora #44

    Pai da, ai zis bine: daca un mediu initial simpatic iti strica buna dispozitie, poti cel mult sa ajungi sa te simti nasol. Dar tot nu ne adaptam la orice, nu ne schimbam noi insine doar ca sa facem altora pe plac, ca sa ne simtim acceptati.

    Iata ce vad: intr-un mediu relativ nou, in care vii initial din pur pamplezir (nicidecum cu ideea “ia hai sa vad ce-ar zice aia despre mine”), n-ai cum sa cauti “validari”, fiindca nu te poti baza pe reactiile cel mai des subiective ale altora. In timp, e drept, si cei mai vechi pot sa ii inteleaga mai bine pe cei noi, iar reactiile lor pot deveni mai obiective. Atunci da, cand simti tu insuti ca-ncep sa judece fara partialitate, te poti baza si pe ce spune unul sau altul, de ce nu. Dar a lua sau nu in seama ce spune altul e tot alegerea ta.

    Si tu insati poti fi receptiva la una-alta pe care as mai spune-o eu despre tine. Dar daca m-ai simti ca devin subiectiv si-o iau pe aratura, nici nu te-ai obosi sa mi-o explici. Cam la nivelul asta de “validare” cred ca functionam. :)

  • 73

    @Florin Bratu: Mor de ras si la 69 si la 70 ! Cica , Fefceac dorea sa-ti dea o replica ! Raducule , da replici lui Cosa , poate il mai tii si tu in viata ! Florine , citeste mai , comentariul meu 214 de la Ruxandra !

  • 74

    Radule #70 – Hai s-o lasam balta, incepem sa ne iritam reciproc. Am inteles, aia care iubesc sunt de fapt drogati, dusi cu pluta etc. Sa-i eutanasiem si pe ei, ca si-astia mananca banii statului. :D (Asta-i o ironie fortata, nu-mi mai raspunde filozofic si la ea, nu-i cazul.)

  • 75

    @ Florin Bratu

    Nu sunt dusi cu pluta. E un drog mai ok asa. Dar tot drog. Eu n-am zis ca e rau sa fii drogat, daca drogul e o femeie. Doar ca am spus ceea ce este. Fara zaharicale.

    Apreciez poanta de la final.

  • 76

    Danny – Ti-am citit comentariul acela inca de ieri, dar zau nu stiu ce as avea de comentat pe-acolo.

    Una la mana e ca ma abtin sa intru in dezbaterile voastre cu biserica. Nu platesc taxe acolo, iar discutiile religioase au tendinta sa devina inflamatorii. Iar despre “libertatea inviduala” ti-am dat deja dreptate ieri, intr-un alt context.

  • 77

    @Florin Bratu: Pai , vezi ca nu e nimic de comentat ? Este un articol de informatie , dar si de interpretare , din partea mea !

  • 78

    L’influence de son homosexualité sur son œuvre semble pour sa part importante, puisque Marcel Proust fut l’un des premiers romanciers européens à traiter ouvertement de l’homosexualité (masculine et féminine) dans ses écrits, plus tard.

    Proust recunoște implicit că era el însuși homosexual .

Comentează

Pentru a aparea comentariul dvs direct pe site, trebuie sa va inregistrati, sau sa va logati daca aveti deja un cont.
Comentariile anonime vor intra in moderare


Pont: poti sa adaugi la comentariu fotografia ta sau o imagine care te reprezinta.
Nu trebuie decat sa introduci o adresa de e-mail valida aici si sa urmezi cativa pasi simpli.
Un film explicativ e disponibil aici


ATENTIE: Comentariul dumneavoastra poate aparea cu intarziere din cauza sistemului de cache.

RSS Postari
E greu sa spun ceva concret despre mine pentru ca in fiecare zi descopar ceva nou despre mine si ma minunez
» citeste biografia

Cele mai comentate

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!

Cele mai vizualizate

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!


Ce fac prietenii tăi pe Pandoras

Ultimele comentarii

2012 2013 alegeri alex mazilu articol Artă bani barbati blog București campanie carte carti Chisinau cinema copii copil copilarie critica dragoste educatie familie Fashion femei femeie fericire film filme fotografie Franta frumusete imaginaţie inspirat instantanee interviu iubire Job lansare libertate literatura mare Mirela Retegan Moldova munca muzică oameni o fraza online o poza parinti parlament pasiune Paste Pdl plagiat politică post poveste poze psd publicitate razboi reclama revista români România sanatate scandal soare spectacol spot suflet timp top TV umor vara Very Happy Victor Ponta violenta

© 2010 - 2013 pandoras.ro, o marca F5 Realitatea-Catavencu. Toate drepturile rezervate.

Strategy & Technology: PUBLYO
Marketing & Sales: Q2M
Comandati acum o campanie publicitara pe acest site!